FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Despre bucataria rapida

Ca orice parinte "lucrator", am, de cele mai multe ori, timpul numarat. Limitat, pentru ca "dupa amiaza" s-a transformat, in ultimele decenii, in "seara" petrecuta cu familia. Vremurile moderne au adus ora inceputului de program de la 7.30-ul din fabrici si uzine de pe vremea stim noi cui, la capitalistul 9, care aduce dupa sine alte neajunsuri: platim ora dormita in plus dimineata cu intarzierea orei de culcare si limitarea timpului petrecut seara cu familia. Si, asa cum multi dintre noi stiu, iti trebuie reale talente de prioritizare pentru a ajunge sa faci doar ceea ce este musai de facut, fara a pierde noaptea cu treburile casei, mai ales daca mai ai si un laptop la usa, adus acasa ca "am de lucru, poate reusesc sa...."

Se intampla foarte des ca Matei sa vina de la gradinita si, marcat de vreo mancare delicioasa de acolo, sa o comande si pentru acasa. La cina. In seara asta. Acum. Si repede, ca mor de foame.
Este o priveliste absolut spumoasa vederea fiului meu, fotomodel cu acte de cand se stie, maimutarindu-si fetisoara intr-o expresie feroce si convingatoare: MI-E FOAME!!!
Ar fi, evident, iesit din comun, crud, si demn de blamarea publica sa ignori foamea kinderului care, daca ar avea chef sa te acuze ca-l tii nemancat, n-ar avea prea multe de demonstrat. Ca baga in el ca intr-un spital dar, fiindca si alearga pe masura, stationeaza cu credinta si staruinta in partea de jos a curbei ponderale pentru varsta lui. Asta ca sa nu zic de-a dreptul ca e slabatura cu ochi frumosi. Nu ca m-as mai stresa din cauza asta, dupa cum stie toata lumea.
Si pentru ca Bunul Dumnezeu in mare mila sa ne-a dat fiecaruia ce merita, la noi a zis sa nu strice doua case, si m-a combinat pe mine, bucatareasa de placere, cu Matei, mancacios pofticios si capricios. In ziua in care mi-a spus ca el si-a ales parintii am ras si mi-am zis ca-s vorbe de copil. Abia apoi mi-am dat seama ca lumea asta, asa cum o stim noi, are multe cai ascunse si ca cele mai frumoase si mai adevarate fatete ale ei sunt vorbele copiilor, in special ale celor aflati la varsta acelei cunoasteri speciale, pe care noi adultii am uitat-o demult....dar despre asta in alte randuri, in alte vremuri....acusica ne-adunaram acilea sa povestim despre cum scap eu, mama ocupata si adesea epuizata, cu fata curata dintr-o solicitare imperativa la ceas de seara: "Mami, azi la gradi am mancat supa crema, imi faci si mie? "
Incep cu intrebarea: de care era, de pui sau de legume?
Pai....nici una nici alta.
(Haiit, imi zic in sinea mea, 'nebunira la gradi si le dadura supa de alge sau scoici).
Pai nu, zice kinderu' convins de sine insusi. Nu. Nu era nici de carne nici de legume, era supa simpla, de supa!
Na, descurca-te!
Si cum o supa crema de legume, d'adevaratelea, e o treaba si cam delicata (adica nu iese la toata lumea cel gust care trebuie) si cam indelungata, sa vedeti cum m-am descurcat.
Am pus la fiert 2 pulpe de pui (fiind singurele reprezentante ale galinaceelor din congelator, in mod normal onoarea la supe o au aripile, spinarile si alte asemenea componente inutile la friptura). Le-am pus la fiert intr-o oala maricica, vreo 4 l sa zic ca are.
In vreme ce ele se fierbeau si aveam grija sa iau spuma cu promptitudine, am curatat legumele: 2-3 cartofi,2 morcovi, ceva telina si pastarnac de la punga (va povestesc si despre pungile mele de ciorba candva), ceapa din belsug, sau praz, daca te ustura ochii si te omoara curatatul cepei.
Dupa ce am sfarsit cu spumuirea supei si am mai lasat-o sa dea cateva clocote, am traznit legumele in oala. Nu tocate, doar taiata bucati mari (cartofii si morcovii in 2-3, cepele intregi, telina si pastarnacul cum erau in punga, cubulete).
Am acoperit ne-etans si am dat la foc mediu spre mic.
Acuma relaxandu-ma despre primul fel, indata ma intreb ce le dau la felul 2, ca am familie grea, nici macar seara la cina nu se lasa fara 2 feluri de mancare. La portii mici ce e drept, dar tot 2 sa fie. A, pardon, i-am calomniat: PLUS desert. Si numa in zilele lor cele mai bune accepta fara comentarii banalele fructe sau o prajitura cumparata.
Pentru felul 2 am artizanat niste cartofi taranesti cu pui la tigaie. Dupa cum urmeaza.
Am curatat 3-4 cartofi si i-am taiat in sferturi pe lung, si i-am pus la fiert in apa cu sare si 3-4 catei de usturoi necuratati. Necuratati pt ca dozeaza mult mai delicat aroma.
Am dezosat si despielitat un piept de pui, l-am facut fasii ca de un degetel, si l-am pus la marinat in ulei de masline cu suc de lamaie, un strop de bere neagra, piper, curry si ghimbir. Curry cu ghimbirul in proportie de 3 la 1, ca prea mult ghimbir face chestiunea cam dulce. Am lasat puiul sa stea cu ciuda parasit la marinat, si m-am intors la duelul cu aragazul.
La tigaia invecinata am pus la calit o ceapa (merge si un praz) taiata marunt, intr-o lingura de ulei de masline, plus 2-3 catei de usturoi dati pe razatoare. Cand ceapa s-a sticlit, fara a se rumeni prea tare, am pudrat minunea cu ceva boia rosie, sa fie mancare colorata sa dea chef si apetit. cand cu boiaua, am mai traznit in tigaie si un ardei gras (sau gogosar, ca nu le deosebesc) taiat fasii lungi. Atentie sa nu fie ardeiul usturat, ca dupa aia ii buna mancarea numa pe post de sos picant la alta mancare.
Pana s-a calit bunatatea de ceapa cu ardei, cartofii is aproape fierti. Nu trebuie sa fie facuti praf, doar pe 3 sferturi fierti.
Se scot din oala in care au fiert si se pun intr-o tava sau cratita de merge la cuptor. Se stropesc cu 2-3 linguri de ulei de masline si ceva condimente dupa gustul gospodarului (oregano, busuioc, piper negru, cimbru...care cum ii place) si se amesteca la fel ca o salata, sa se murdareasca binisor de uleiul condimentat. Dupa care se pune prajeala de ceapa cu ardei, iar s-amesteca, se acopera si se da la cuptor.
Pieptul de pui sfasiat adineauri de-acuma trebe sa se fi fezandat mai mult decat suficient, asa ca am incins o tigaie de teflon si-am trantit puiul cu tot cu zeama in ea, am amestecat un pic, am acoperit, si l-am lasat sa se inabuse. Nu prea mai ai treaba cu el, fiindca zeama are, condimente are, e baiat bun si te-anunta singur cand se arde, ca sfaraie si scuipa pe langa capac.
Dar sa revenim la preparatul de baza, supa. Daca legumele-s fierte (pe incercate) se sareaza - fiecare stie cata sare ii trebe la oala de ciorba a familiei, si se mai lasa 2-3 clocote.
Se scot pulpele din supa (ar trebui de-acuma sa traga a auto descarnare de fierte ce-s) si se lasa la o parte ca va zic mai tarziu ce facem si cu ele.
Supa ramasa se blenderuieste bine bine bine si se lasa la racit.
Pentru servire eu fac crutoane, dar cum mi-s si cam lenesa si cam in viteza, le-am adaptat si pe astea. Nu mai stau la taiat cubulete. Ung cu ulei de masline o tigaie de teflon si, dupa ce s-a incins, pun pe ea felii de paine (preferabil graham ca se cronteste mai frumos). Cand se rumenesc bine pe o parte, le intorc si, pe partea deja rumenita, pun cate un cub de branza (sau mozzarella sau cascaval). Cand s-au facut si pe partea cealalta, branza e deja aproape inmuiata.
Se serveste supa crema cu crutoanele lenesului alaturi.
Cand e gata supa - gata mancata adica - numa bine cartofii exilati la cuptor s-au inabusit suficient, la fel si puiul mozolit la tigaie: Cartofi taranesti cu pui condimentat! Merg niste castraveciori acri langa.

A,am uitat de pulpe: pai pe ele le dezosati si faceti carnea bucati mici, le amestecati cu o mana de paste fierte (eu folosesc penne), un amestec de ou+iaurt+branza rasa+marar (sau cimbru), le puneti intr-o tava de merge la cuptor, si le coaceti cam 15 minute la foc mic. Si iaca si budinca de paste cu pui pentru maine seara!

A, despre desert, daca intr-o seara ca asta cand ati gatit intr-o ora (cel mult, n-am cronometrat niciodata) 3 feluri de mancare, mai aveti timp sau chef si de asta, puteti face o budinca (tarta ii zicem noi, dar nu e) cu aluat de pandispan, cu mere. Tarta cu mere! 
Taiati merele felii, cu tot cu coaja, ca n-avem timp, direct in tava in care se va face budinca, presarati cateva linguri de zahar, si le dati la cuptor la foc mic. In timp ce ele se coc, bateti bine 3 oua cu 3 linguri cu varf de faina, 3 linguri de zahar, si jumate de plic de praf de copt stins cu otet. Cand merele s-au rumenit, inmuiat, si au scazut la jumatate, scoateti tava, turnati aluatul, amestecati usor cu lingura sa fie merele dispuse uniform in masa aluatului, si napoi la cuptor. In 15-20 minute e gata, se poate manca si calda, dar eu recomand rece. Calda e cam grea pentru stomac.

Phhhiiiu....gata Boieri Dumneavoastra, pofta mare! Mai revin cu alte idei de bucatarie rapida. Data viitoare despre cum pacalim copiii sa pape mancare sanatoasa. Asta nu e tocmai bucatareala ci creativitate si munca intelectuala.

S-aveti zile frumoase si tihnite!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...