FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 18 februarie 2010

Lapte ca pisicile

Orice parinte stie ca nu poti fi sigur ca ai talent de orator, vanzator si om de marketing decat atunci cand reusesti sa-ti convingi copilul sa manance sau cand (hai s-o recunoastem) il pacalesti, "il faci din vorbe" sa manance chestii de care nu s-ar atinge in ruptul capului. Copiii au niste prejudecati foarte adanc inradacinate si doar prezentarea alimentelor, in alte vorbe si cu o atitudine de totala  relaxare (sa se vada clar ca nu-ti pasa daca baga sau nu in gura fie si un gram ) ii pot convinge. Am invatat multe de la nasterea Vizigotului dar si mai multe odata cu diversificarea alimentatiei dumisale.
Si n-as putea spune ca am un blog de bucatareala daca as ignora acest aspect de mare importanta: alimentatia copiilor. Care, cum ziceam mai sus, este, uneori, o lupta de guerilla. 
Prima reteta pe aceasta tema nu va fi propriu-zis o reteta ci mai mult povestea unei intamplari. O intamplare amuzanta care, sunt convisa, va ramane in folclorul familiei. 

In anul dintre varsta de 3 si 4 ani Matei a avut o perioada mai dificila, cu raceli dese. De cate ori racea si se impunea sa ramana acasa, trebuia gasita o solutie si, de cele mai multe ori, faceam cu randul la stat acasa: o zi eu, o zi Tati. Eu eram intr-o perioada cu multe deplasari asa ca dezavantaj Tati, care statea acasa uneori pentru ca nu avea incotro.

La una din aceste raceli imi incep cu entuziasm ziua de stat acasa, a doua zi de raceala, prima fusese randul lui Tati. Intreb Vizigotul ce vrea la micul dejun si primesc un raspuns calm si serios: lapte ca pisicile!!!!!!
Adica cum? intreb eu. 
Pai, zice fi-miu linistit, asa, ca pisicile, in castron. 
Imi zic in gand: o fi el racit, da' nu cred ca il las sa mance laptele lingandu-l cu limba direct din castron. Ca eu asa stiam ca fac pisicile.
Incerc din nou: Matei, cand ai mai mancat asa?
Ieri cu tati!
Si cum e laptele asta?
Pai, zice plodu' deja nervos, CA PISICILE !!!! 

Stau, ma gandesc, ma enervez in sinea mea....copilul deja dadea semne de nervozitate si se stie, nu enervezi un copil bolnav, nu? Ora de medicamente se apropia, copilul avea burta goala....Ok, pun mana pe telefon sa sun autorul. Imi da refuz (dupa o zi de vacanta, era full de intalniri).
Iar mai stau, iar ma mai gandesc....copilu' sa marturiseasca pace! 
Dupa inca 2-3 apeluri telefonice, raspunde Tati nervos: DA?????? Repede ca-s in sedinta, chiar arde????
De ars nu arde, zic eu, dar fa bine si zi-mi cum e laptele ca pisicile ca imi iau campii!!!!!!!!!!!!

Il umfla rasul si-mi povesteste. Lapte ca pisicile, Boieri Dumneavoastra, era asa: lapte caldut pus in castron, putin indulcit cu miere (pentru gat!!!!). Separat se servesc biscuiti simpli (de le zice populari). Se ia biscuitele si se inmoaie in lapte (nu de tot!!!!) si se baga in gura incercand sa iei cat mai mult lapte (ca pisicile cu limba). Ideea e ca un biscuite sa reziste cat mai mult fara sa se inmoaie-imprastie. 
Ideea ii venise lui Tati, cu o zi inainte, din cauza ca odorul nu dorea sa manance nimic-nimicutz. Si o noua "reteta", prezentata ca o a opta minune a lumii, l-a convins! 

Rezultatul este ca acum, la 2 ani dupa intamplare, "lapte ca pisicile" este un fel de mancare de sine statator. Un desert muuult apreciat. 

Nu va fie teama sa improvizati, copiii apreciaza noutatile si prezentarile inedite. 

S'aveti copii mancaciosi, Boieri Dumneavoastra! 

2 comentarii:

  1. e geniala reteta!! dupa ce-mi trec crizele de ras, trebuie sa caut biscuitii, zau ca pruncii mei ar aprecia reteta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur mult ca ti-a placut. Uite-asa din nimic ne ies retetele geniale ....

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...