Drob de miel

Cum zisei mai deunazi, m-am apucat, Boieri Dumneavoastra, sa fac si drob de miel. Ca ce e Pastele fara drob? Mai ales ca, in restul anului, nici atat nu prea ma ocup cu drob (pe care, daca nu e Paste, il numesc rulada de carne, ca drob e doar ala de Paste, sa fie clar!).

Am rememorat eu frumos cum le iese drobul mamei si soacrei, am intrebat in stanga si-n dreapta despre retete, sfaturi si smecherii, si-am facut lista de cumparaturi:

- organe de miel, cam 1 kg
- pulpa de miel mai generoasa ca s-ajunga si de ciorba si de friptana
- ceapa verde - multa (ca urma sa folosesc si la altele, dar si sa mancam asa, cruda)
- usturoi verde - si mai mult (ca, pe langa cele de mai sus, se mananca si mai mult crud)
- oua - grupa mare, sa avem si de rosit, dar si de drobuit, placintit, s a m d
- marar - 5 legaturi
- patrunjel - idem
- si, daca gasim, un prapure pentru imbracat prea frumoasa preparare.

Amu nu va panicati ca n-ati inteles nimic, asta-i doar lista de cumparaturi. Am luat pe sus consortul si i-am explicat concluziile: merem intr-un supermarket respectabil pentru carneturi si oua dupa aia (sau inainte sau in alta zi) in piata dupa verzituri. Infrangem frumos aversiunea naturala a barbatului fata de cumparaturi si ajungem la etapa urmatoare: supermarketul. Si anume in Auchan, unde am gasit pulpe de miel destul de frumoase numa' ca organe nu erau decat congelate. Ceea ce nu prea se incadra in ideile mele, ma gandeam sa trec pe la macelariile arabesti din zona poate gasesc proaspete dar pana la urma zic hai sa iau ca cine stie ce timp am. In fine, intr-un mare final ajungem cu povestea vineri seara cand, intre sidefata-marmorata si ceaiul de ceapa din povestea cu oua rosii zic hai sa fierb si organele pentru drobul pe care planuiam sa il fac sambata. Desfac frumos punga de maruntaie si ma loveste revelatia: eram, Boieri Dumneavoastra, fericita posesoare a unei pungi de rinichi de porc! Un kil' op'sute de rinichi de porc! Ce facusem, ce desfacusem, ce studiasem si alesesem in Auchan cu o seara inainte ca pana la urma ma descurcasem: luasem alta punga!

Phiiii, fa Smarando drob acusica, si anume fara organe de miel si fara prapure! Ca uitai sa va zic, prapure n-am gasit da-mi pusesem in cap sa fac drobul in aluat, "macar sa-mi iasa" ziceam eu........

Deci ma uitam ca prostea la ala un kil opt sute de rinichi de porc si ma intrebam retoric 1. din ce fac drobul si 2. ce fac cu rinichii, ca-n afar' de tochitura de pui din inimi ficati si pipote in viata mea n-am gatit organe........

Mi-adun curajul de prin colturi, ma prezint in fata consortului care, epuizat ca facuse piata, se hodinea la televizor, si marturisesc tot. Da' vin si cu solutia: eeeesti tu asa dragut sa te duci la macelaria arabeasca d-aci d'aproape?
Ma lamureste ca dragut nu e da' se duce ca pofteste la drob, nu de alta...

Asa se face, Boieri Dumneavoastra, ca vineri seara, pe la 7 jumate 8, a putut gasi organe de miel refrigerate si prapure nu la macelarie ci la Billa din apropiere. Tot respectul pentru magazinul in cauza ca mare bine ne-o facut!

No, si-acuma ca va povestii ce-am patit, sa trecem la treaba! Am folosit la drob urmatoarele:
- 1 prapure de miel
- 1 kg de organe  de miel (ficat, plamani si inima, am avut eu, dar se pot pune si rinichi si splina iar ca sa creasca si cantitatea se pot adauga ficatei de pui sau ficat de porc)
- 2 cepe uscate
- 15 fire de ceapa verde
- 15 fire usturoi verde
- 3 legaturi de patrunjel - asta e o treaba cam relativa, ca fiecare pietar face legatura dupa cum ii vine in ziua aia, asa ca hai sa zicem un snop de patrunjel de vreo 3 cm diametru
- 3 legaturi de marar idem ca patrunjelul
- 8 oua (eu am folosit oua de la tzara de la bunica, si-s cam mici, asa ca daca folositi oua de cumparat is de ajuns 6)
- sare si piper
- ulei pentru calit (eu am pus de masline)
- unt pentru uns tava ('oti vedea mai incolo de ce...).

Am curatat organele de cheaguri de sange, pieliti si grasime si le-am pus la fiert in apa. Simpla, ca oricum am aruncat-o dupa primul clocot. Dupa aceea am spalat inca o data bucatile si le-am pus iarasi la fiert, cu sare, un pic de vin rosu, cateva boabe de piper si-o foaie de dafin. Nu stiu cat le-am tinut la fiert, oricum pana cand si-au schimbat culoarea si, oricum, le-am incercat cinstit sa vad daca-s ok. Cand au fost gata, le-am scos si le-am lasat la racit - in cazul meu pana a doua zi dimineata.

Moment in care m-am apucat de treaba. Ceapa si usturoiul verde:

Maruntaiele de miel fierte:

Mai intai, m-a chinuit talentul: m-am apucat sa toc maruntaiele. Numa' ca s-a dovedit o treaba cam migaloasa si nici nu eram foarte sigura ca erau cat de marunt trebuie:

Asa ca am trecut la automatizarea productiei: am bagat mestereste la robot restul de bucati. Ce-a iesit, nu se deosebeste prea mult de ale tocate cu mana.

Boooon. Faza 2: legumele. Am tocat marunt ceapa si usturoiul verde. Boieri Dumneavoastra, tineti minte de la mine: la faza asta deschideti geamurile, dati radioul mai tare (daca aveti prin preajma) si musai chemati pe care va sa faceti conversatie. Ca-ti dau aste buruieni tocate o somnolenta.....si neste lacrimi...plangi de mila mielului mai ceva ca macelarul. Si de parca nu era destul, am adaugat si 2 cepe rosii, din cele dezbracate mai 'nainte de Vizigot pentru rosit ouale. Astfel tocate si maruntite, am exilat usturo-ceapa in marele wok si le-am calit in ulei de masline.

In ast timp, nu leneviti Boiereste, ci munciti in continuare, ca drobul asta e mestereala de bucatari, nu nimeritura! Spalati si tocati marunt alelalte buruieni: mararul si patrunjelul, fara de care n-are rost demersu'.


Asa! Deacuma toate-s gata. Prapurele, de care uitai sa va zic, astepta cuminte intr-un castron cu apa calduta unde l-am pus de cand am inceput sa curat legumele, dupa ce-l spalai si curatai, evident. Si-acu iara avusei o revelatie, si anume ca domnu'Mielu' are prapurele cam necoplanar si dificil de manevrat de o gospodina incepatoare in ale drobului. Am scos de la naftalina amintirile de geometrie plana si spatiala si am reusit sa-l asez in asa fel incat sa imbrace o tava d'aia ca de cozonac, cu perspective serioasa sa si inveleasca umplutura, si chiar sa ramana cate ceva petice. Nu ungeti tava in prealabil ca lasa prapurele grasime. Din belsug, as putea zice.

Cat timp am croitorit la prapure, prajeala de usturo-ceapa s-a racit. Cum n-aveam un castron suficient de mare sa infratesc bunatatea si sa mai si manevrez la ea, am facut invers: in loc sa pun ceapa calita peste organele tocate, am tzipat organele tocate si verdeata in wokul cu ceapa. Am batut ale 8 oua pana au dat in spume si le-am pus peste. 

Am omogenizat gospodareste si am "dres" de sare si piper. Destul de relativ dresul ca in final s-a dovedit cam nesarat drobul. Asa ca va sfatuiesc sa puneti sare mai multicica decat s-ar cere in faza asta. O privire de detaliu asupra umpluturii ar arata cam asa: 

Am turnat in tava captusita cu prapure pana s-a aratat imbelsugata. 

Dupa care am invelit-o sa se simta protejata: 

Scobitorile nu-s, cum s-ar crede, ca sa tin minte unde se imbina foaia de prapure, ci ca sa-l tina sa nu se stranga la copt si sa lase bunatate de umplutura dezvelita. Si fiindca se vede clar ca au ramas ceva petice de prapure si nu se vede deloc ca a ramas umplutura (da' va zic eu), am mai mesterit o tava. 

Pe asta am gatit-o numai cu covoras si maglavais de unt pe pereti, sa nu se prinda drobul. 

Dupa care am turnat umplutura si i-am pus si-o plapumioara. Uite asa asteptau dragele de ele caldura cuptorului. Nu ca-s mandre? 

Le-am pus la cuptor si-am stat cu ochii pe ele. Si bine am facut caci prapurele fiind cam gras (si eu nu foarte maiastra sa iau grasimea de pe el, ca mi-era ca-l rup) au inceput la un moment dat tavile mele a bolborosi si-a arunca la grasime prin cuptor de mai mare frumusetea. Daca m-am lacomit la prima tava si-am pus-o cu varf, e si normal.....Noroc ca eram pe faza si-am evacuat excesul c-o lingura. 

In final, dupa atatea peripetii, drobul meu era copt si frumos, aromat si mult asteptat. Ca mancaii deja dadeau tarcoale bucatariei desi fusesera avertizati: mancam drob cand ne inturnam de la Inviere! Da' ei nu si nu: macar sa vad cum arata. Uite asa arata: 

Dupa ce gustara, s-au pronuntat: bun de tot da' nesarat! Parerea personala ii ca puteam sa pun si mai multe verdeturi, c-ar fi fost si mai aromat. 

Smecheria la drob, Boieri Dumneavoastra, e ca-i place sa fie la moda. Moda de primavara adica.Sa aibe din belsug ultimele aparitii: ceapa, usturoi, marar si patrunjel. Fara aste verdeturi n-are gust si fason! 

Va tzuca Smaranda, Boieri Dumneavoastra ! S-aveti sarbatori luminate, acum si-n toti anii de-or veni!