FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

duminică, 17 octombrie 2010

Bostanareala

We acesta, Boieri Dumneavoastra, am bostanarit-o. Nu, n-am fost la spart bostana - la aia am fost acu cateva saptamani la bunica la tara..... Nu, de data asta am casapit bostanu' - sau dovleacu', n-am stabilit inca ce este. Adica niciodata n-am stiut f exact care e bostan si care dovleac si care ar fi, totusi, diferenta intre dansii........

No, si cum zisei, de la anterioara excursie buniceasca aveam in balcon un pantecos cu miezu orange. Planuiam sa-l casapim artistic de Halloween insa, cum nu prea am reusit sa asimilez sarbatoarea asta - ceea ce nu ma scuteste de costumu care este pt Vizigot, in fiecare an - we asta m-a palit pohta .... de fapt nu pe mine ci pe sotz, dar comunizam toate cele en famille, nu?

Asa ca am pus, voiniceste, bunicul re-venit in vizita, la treaba, sa bucatzeasca bostanu, si m-am pus pe treaba. Dupa o sustinuta activitate in familie - decojit si maruntit miezul la robot - am obtinut o oala serioasa de miez portocaliu si parfumat. Pe care l-am pus la calit dimpreuna cu 5 linguri de ulei si 5 de zahar. Am facut bicepsi la amestecat in oala pana ce minunatia si-a pierdut toata zeama si a inceput sa dea ceva la schimb: un miros, Boieri Dumneavoastra, de s-au ivit toti co-locatarii de prin marele apartament sa afle rapid daca e gata placinta. Eh, ghinion, nu era gata....mai va pana atunci...... 
Intre timp am profitat de caldura din bucatarie si am invartit un aluat simplu cu drojdie, ca la placinta cu branza dulce si stafide. L-am lasat la crescut - nu prea mult - si mi-am vazut de alte diverse treburi. Respectiv am analizat disponibilitatea resurselor versus cererea pohtelor de prin casa si am decis si ce mancam la cina: Paste cu pui si legume. Va povestesc eu indata si despre asta, numa sa termin cu bostanu. 
Coca a crescutara repede repejor - la ce agitatie era pe mine prin bucatarie, era o atmosfera tare incinsa....asa ca am trecut la treaba: In tava unsa cu ulei, am asezat prima foaie, facuta cat de subtire m-a tinut talentul. Am asezat-o asa cum mi-a iesit, mai maricica, stiind ca marginile aduse inauntru dupa finalizare ma vor scuti de intins a treia foaie.

Dupa aceasta lucratura, am pregatit umplutura. Nu stiu sa zic cat a fost....cam un sfert din toata productia bostanului....oricum, stratul de umplutura sa fie cam de juma de cm intre foi, asa ca fiecare-si stie tava si cat ii trebe - na, ca m-am scos fara cantitati. Nainte insa de a pune umplutura, gata calita, am mai adaugat in ea ceva zahar - pe gustate - zahar vanilat si scortisoara. F periculoasa metoda pe gustate ca era sa injumatatesc umplutura .....
Cum ziceam, am adaugat primul strat de miez parfumat.





Dupa aceea, a doua foaie, tot asa, facuta cat de subtire se poate. Unsa cu ulei (finutz) pe ambele parti.




Peste ea, a doua tura de umplutura, tot asa cam de jumate de cm.




Deasupra, poalele primei foi aduse peste umplutura: cuvertura pt frigul de afara!

Peste aceasta ultima foaie, am adaugat un amestec minune, format din ou batut, o lingura de umplutura si niscai smantana. Face coca aurie si frumoasa la copt. Si iaca si produsu finit, dupa ce a fost tinut la cuptor pana a trecut testul scobitoarei:







Restul umpluturii a mers la congelator, in pungi de-o portie, savoare pentru mai tarziu!






Semintele, spalate de nervurile care le tineau impreuna, le-am prajit un tigaie cu ceva sare. Nimic nu se pierde la bostanul asta domne!




Cat timp doamna placinta era in cuptor, am procedat, cum s-ar spune, la preparatul principal: paste rapide cu pui si legume! Avem nevoie de piept de pui cubulete, ardei rosu, ceapa, praz, usturoi, morcov, busuioc, salvie, busuioc, sare, piper, ulei de masline, paste (desigur)  si ... ce alte legume mai aveti prin gospodarie. Merg si cateva buchetele de conopida, pastai fideluta, bastonase de dovlecel...cum ziceam, ce-aveti prin casa......
Primul pas: se pun pastele la fiert in apa cu sare - penne rigate integrale am avut eu.
Se pune puiul cubulete in 2-3 linguri de ulei de masline bine incins si se tine pe foc pana se albeste pe toate partile. Se adauga apoi un strop de vin alb, se asteapta pana se evapora si acesta si se adauga legumele in ordine: mai intai morcovul si ardeiul, apoi ceapa, prazul si usturoiul. Toata smecheria este ca legumele sa se faca la foc foarte rapid astfel incat sa ramana crocante, nu moi si pastoase.
Cand incep sa sfaraie semn ca au pierdut tot lichidul, se asezoneaza imbelsugat cu sare, piper, boia de ardei - daca n-aveti copii la masa - busuioc si salvie.

Cand condimentele au inceput sa elibereze aromele, numai bine pastele-s gata fierte. Se adauga peste bunaciunea din tigaie si se amesteca frumusel sa se moscoleasca de toate cele. Se mai adauga si 1-2 linguri din zeama in care au fiert pastele fiindca astfel devine sosul mult mai catifelat. Smecheria asta e utila si daca preconizati ca mesenii vor intarzia si va fi nevoie sa mai incalziti un pic mancarea. Cam asa arata produsul final:




Si o ultima prezentare a dnei placinta, taiata in bucati:







Si aici pudrata corespunzator cu zahar si insotita de cateva cuburi de dovleac copt - ca uitai sa mentionez ca vreo cateva felii le-am scutit de robotzeala si le-am copt in cuptor:


Asta fuse bostanareala, Boieri Dumneavoastra! Deh, obiceiuri de toamna.........

2 comentarii:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...