FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 30 martie 2011

Capitapas

Asta e o alta reteta, Boieri Dumneavoastra, care e mai mult poveste decat reteta. Caci, pentru a nu prelungi misterul si suspansul, va marturisesc de-acuma ca numitele Capitapas nu-s nimic altceva si nimic mai mult decat niste clasice, simple, rapide si extrem de gustoase....clatite!

De la Sanda Marin citire, reteta de clatite este urmatoarea:
- 2 oua
- 1 cana lapte
- 1 cana faina
- 2-3 lingurite ulei
- 2-3 lingurite zahar
- 1 plic zahar vanilat
- 1 praf de sare

Toate ingredientele se amesteca in mixer pana se desfac toate cocoloasele de faina si se obtine un aluat ca o samantana subtire, care se lasa apoi la odihna in frigider aproximativ o ora, dar nu e musai, puteti incepe prepararea si imediat.


Clatitele se prajesc intr-o tigaie incinsa - recomand o tigaie teflonata mai grosutza - unsa cu ulei. Atentie ca tigaia sa fie bine incinsa cand puneti prima clatita, ca altfel nu iese. Se lasa la prajit pe o parte pana incepe sa se miste in tigaie, apoi se intoarce, se mai tine si pe partea cealalta cam 30 de secunde si gata! Nu incercati figura cu intors clatita prin aruncarea din tigaie a nu prea iese. Imi place tare mult cum arata clatitele cand sunt asa frumos rumenite intr-o tigaie incinsa.

No, aceasta e reteta de baza. Acuma vine explicatia denumirii exotice. In general eu fac clatitele si le las asa, fara umplutura, fiindca detin familion mofturos si cu gusturi diferentiate: Vizigotului ii plac clatitele cu dulceata de zmeura (poate fi convins si la capsuni, soc, afine, mure, esential e sa fie o dulceata "zmeura like"), Tati e fidel combinatiei clasice "clatite cu dulceata de visine", iar mie imi plac combinatiile mai soft, cu dulceata de trandafiri, de cirese, cu miere sau cu ciocolata.

In aceste conditii, este de la sine inteles ca n-am gresit cu nimic ca, din 10-15 clatite cate ies din combinatia mai sus povestita, sa stau sa fac cate 2-3 din fiecare sort, sa le (ce? etichetez?) pun separat si sa ma enervez dupa aia ca le vine, extra bonus, si alta pohta pe care pana-n ziua aia n-au pohtit-o. (Cum s-a intamplat cand a gasit Bunica un borcan ratacit de dulceata de cirese amare, unic in lumea lui, si am mancat toti 3, vreo saptamana, dulceata de cirese amare cu orice, pana a clacat borcanul si s-a terminat. ) Asa ca de regula umplu clatitele, dupa pofta si dorinta mesenilor, in momentul servirii. Le pudrez cu un pic de zahar si gata produsul finit! Care nu impresioneaza prea tare prin imagine, dar compenseaza, va asigur, prin savoare.

 Ei, iarna trecuta, fiind noi in vizita de petrecut sarbatorile la matusa si unchiul copilului, sarbatori care s-au remarcat, asa cum le si sta bine, prin multe mese mari intinse cu faclii prealuminate, intr-una din seri am decis cu fiul meu sa facem miscare. Sa ne miscam, adica, pana la bucatarie unde sa stam in picioare vro juma de ora si sa facem clatite. Mister si surpriza pe care le-am marturisit, in secret maxim, doar matusii in cauza. Shopocaind noi acolo in secretele noastre, matusica a vrut sa se asigure ca lasam clatitele neumplute, asa cum dealtfel ne e  obiceiul, fiindca la masa mai erau inca 2 perechi de bunici si, se stie, oameni multi inseamna gusturi diverse. Ca sa-si ilustreze sugestia, a mentionat, prin analogie la una din mesele anterioare, sa lasam clatitele "ca pe Tapas", sa se poata servi fiecare din ce are chef, ea urmand sa aduca multe si diverse sorturi de dulceturi. Vizigotul a raspuns fericit "daaaaaa, daaaa, ca pi tapas le lasam". Si asa se face, Boieri Dumneavoastra, ca banalele clatite au primit, de-atunci, exotica si pretentioasa denumire: Capitapas!

Revenind la indicatiile pretioase privind modul de gatit si servit clatitele, vreau sa va mai spun ca in loc de lapte puteti pune apa minerala. Sau jumate apa jumate lapte. Merg si cu apa plata. Ouale sa nu le uitati, cum am facut eu odata si ma cruceam mirata foarte cine mi-o fi facut vraji la tigaie de nu ies clatitele alea de nici un fel.
Merg cu absolut orice fel de dulceata, gem, miere, crema de ciocolata, de vanilie, de orice.

Asta e povestea - ca nu pot sa spun reteta - de Capitapas! Spor la gatit si pofta mare!

duminică, 27 martie 2011

We in familie

Ieri am avut programul obisnuit, dimineata am umblat dupa diverse utilitati practice, Vizigotul a avut ora de dans - nu-i mai ajunge saptamana pentru optionalele pe care le face asa ca dansul " de profesionisti " a ramas pe sambata. Cat a fost el ocupat cu coregrafia noi am facut piata, am gatit o friptura de curcan cu legume la cuptor, am luat copilul, am mancat si-am esuat intr-un somn de pranz de vreo 2 ore jumate. F odihnitor! Dupa care am plecat in parc - pe la 8 seara, dar ce conteaza - am dat o tura de plimbare prin cartier si uite asa am bifat prima zi de we.

Azi dimineata ne-am trezit cu chef si elan muncitoresc si dupa micul dejun baietii au plecat la tuns iar eu am mesterit o varza cu afumatura  ... planuisem sa mergem la film pe la 11...Si numa'ce bag eu varza la carcera in cuptorul incins si ma asez alene cu o cafea la indemana sa verific mailu' cand ma loveste cruda realitate: iar se dadusera ceasurile (nainte, napoi, who cares ca niciodata nu inteleg si nici nu vreau) si de unde trebuia sa fim la 11 la film, la 10 jumate noi eram inca fiecare incotro avea treaba....ca doar credeam ca e 9 jumate....sun baietii, bag familia in viteza si cu pretul unui start agitat, am ajuns. Eu cu Vizigotul am vazut Mamici pentru Marte. Dragut si emotionant. Tati a vazut Mecanicul. S-a declarat cam dezamagit....

Dupa aia mai cu o cafea la Starbucks, mai cu o hoinareala prin oras, se dusera si duminica. Acuma finalizez varza de mai sus. Maine incepe o noua saptamana!

Un gand bun de la Smaranda!

marți, 22 martie 2011

Maaare povestitor

Vizigotu-mi s-a decis: de catva timp il tot duce gandul sa scrie o poveste ! (ulterior s-a marturisit ca i se trage de la 20 000 de leghe sub mari citita de Dna la gradi...).

Amabila, m-am oferit sa scriu eu, dupa dictarea lui. M-a refuzat f frumos:
"Mami....nu! Tu vezi lucrurile altfel decat mine. Trebuie sa fie povestea mea!"

(nu, nu am reusit sa-l conving ca eu doar scriu, el creeaza. Daca scrii o poveste, trebuie sa o scrii tu! punct!)

**************
La ceas de seara, Vizigotu-si intreaba parintii, la masa:
- Mi-a cumparat si mie cineva Spider Man? (da, suntem fericitii posesori a doua indatoriri sfinte, lunea Tom si Jerry si martea Spider Man.....si Dzeu stie ce le-o mai da prin cap oamenilor de la trusturile de presa sa vanda ca pe noi, parintii, nu ne intreaba nimeni...am fost o perioada crizati de martea Sportacus si...lunea? Rahan...dupa aia a venit Kemi-Kemi-boca-ceka, ce-o fi insemnand asta.....)

In fine, sa revenim, intrebase copilu' daca i-a luat cineva Spider Man....La care Tati raspunde, cam ironic:
-Uite ca am devenit si eu cineva!

La care fi-su-l pune la punct exemplar, dupa parerea mea:
- Tati, tu mereu ai fost cineva! Doar esti tatal meu!

Un pic mai tarziu, constatand ca din exces de zel, Tati i-a cumparat a doua oara si Spidermanu de sapt trecuta, numitul Tati si-o cere iar:
- Bey, ar trebui sa-mi dai 10 lei, ca i-am cheltuit degeaba!

Copilul sta, cugeta, mai sta un pic si se decide la leasing:
- Tati, ti-i dau! Dar pot sa ti-i dau treptat????

Asta fuse, Boieri Dumneavoastra! De gatit mai slabut zilele astea ca-s intr-o perioada tare aglomerata. S-aveti seara buna si, vorba copilului, amintiti-va ca sunteti cineva!

duminică, 6 martie 2011

Cea mai simpla friptura de pui: reteta de lenesh :)

Ieri am bucatarit sa am pe 2-3 zile: ciorba de cartofi cu afumatura, mancare de pastai cu carne de porc, sarmale in foi de vitza, clatite si tiramisu. Dar fiindca mi-au ramas niste pulpe de pui (de fapt 2 pulpe superioare si o jumatate de piept de pui dez-osat dez-pielitat) trecute pe lista de ingrediente si ne-folosite in final, am dosit frumos prin frigider tot ce-am gatit ieri, cu speranta ca mi-ajunge macar pana pe miercuri si am pus, pt pranzul de astazi, de-o friptura lenesha.

Reteta pentru cea mai simpla friptura de pui e cam asa:
- carne de pui - atatea bucati cat numarul mancaciosilor, evident, dupa preferinte. In cazul nostru au fost cele doua pulpe superioare pt mine si Vizigot, si jumatatea de piept de pui fara os fara piele pt Tati.
- 2-3 linguri de ulei
- 3 cartofi
- 2 morcovi
- 2 cepe
- 2-3 rosii cherry (de decor si façon)
- o capatana de usturoi
- condimente: sare, piper, cimbru
- un paharel de bere/vin alb/tzuica
- 1 leg de marar sau patrunjel, proaspat

Intr-o tava in care sa intre toate cele intr-un singur strat, se asaza una dupa alta (de fapt una langa alta) carnea de pui, cartofii taiati in sferturi pe lung, morcovii felii groase de 3 degete, ceapa taiata in sferturi, usturoiul feliute. Se pudreaza cu sare, piper, cimbru, se adauga uleiul si alcoolul, si apoi  apa fierbinte pana aproape sa acopere toate cele. Deasupra se pun rosiile taiate in jumatati. Se da la cuptor, la foc potrivit, pana scade zeama si devine sos iar carnea este facuta. Nu se supravegheaza, nu se intoarce, nu se streseaza gospodina. ;)

La final - la servire adica - se adauga ceva marar sau patrunjel verde, tocat marunt, deasupra.

Gata!


Pofta mare!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...