FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 14 octombrie 2011

Diverse cu bostan

Azi am bostanarit, Boieri Dumneavoastra! De la recenta vizita a bunicilor, imi tot facea cu ochiul din balcon un monstruletz de bostanel mare si frumos. Asa ca azi m-am apucat de treaba. In mod inconstient, fiindca abia dupa ce am despicat balena pe burta mi-am dat seama ca Boierul Moulinex Ovation 3, robotul meu de nadejde de 8 ani incoace, isi dadura obstescul sfarsit. Asa ca perspectiva de a da pe razatoare un bostan de aprox 5 ori mai mare decat cutia craniana personala ma deprima total.

Pana la urma am copt minunea in cuptor, dupa aia am cutitarit-o marunt maruntel, am amestecat cu vanilie si scortisoara si tot acolo am ajuns. Si pentru ca intre timp am fabricat si aluat dintr-un kil de faina, m-am pus pe placintarit.

Mi-s prea daramata de oboseala sa va obosesc mintea cu povestea, asa ca pun pozele si poate dau si detalii in curand.


Normala:



Decapotabila:



Si cornuri:




Toate cu dovleac.

Noapte buna si we placut, Boieri Dumneavoastra!

joi, 13 octombrie 2011

Tarta Tatin (cu pere, de data asta)



Bantuiam azi alene, geaba si fara rost prin casa, Boieri Dumneavoastra, deprimata de ploaia tomnateca, lumina naturala redusa si consemnarea la domiciliu a copilului pe motiv de raceala cand numa' ce aud asa, in treacat: Mami, as vrea ceva dulce, da' nou sa fie!

(Adicatelea cum, frate, nou, te-am hranit cu vechituri, cu mancare expirata, sau ce????)

Am cerut la repezeala explicatii si-am aflat ca fiul meu doreste un dulce, dar sa nu fie nici cozonac, tarta cu mere, negresa si clatite (ce aveam adica pe stoc de 2-3 zile). Si-aici am ajuns intr-un impas. Pe de o parte ca nu se facea, cu atatea bunaciuni in casa, sa ii dau dulciuri de cumparat (ca na, un biscuit, un barni, un fursec, se gasesc), dar nici sa gatesc nu se facea, iarasi cu atatea dulciuri in casa. Neplacuta dilema!

Pana la urma a invins harnicia mea nativa (intrecuta doar, fireste, de modestie :) ) si privind incruntata la frigider si congelator, am vazut un pachet de aluat foietaj care se chinuia prin congelator si-am decis: cu ASTA fac ceva. Si-am facut! Pentru inceput l-am taiat cu foarfeca si-am scos una dintre foi la dezghetat. Primul pas fusese efectuat cu succes!

Dupa care am revenit la ocupatia de baza, adica bantuit aiurea prin casa. De pateuri n-aveam chef ca nu-mi place cum ies din aluat de foietaj cu umplutura. Se uuuumfla si se umfla si parca mananci o perna de fulgi, se imprastie in toate partile si n-au nici un gust adunat.
Insa aveam o gramada de fructe, si din fructe-n fructe, am trecut vertiginos de la zmeura (ca am prea putina)  la mere (ca-s bune de pachetel si nu se face sa le prapadesc )  la struguri (ce sa faci cu foetaj si struguri?), am ignorat pepenele si am ajuns la pere. Si mi-am adus aminte de ceea ce s-ar numi un clasicism intr-ale culinarelilor: Tarta tatin (de data asta cu pere). 

O fi ea o clasica in viata, dar daca e facuta cu aluat cumparat e ultra simpla. Asadar, aveti nevoie de:
- aluat de foietaj, o foaie de forma tavii in care coaceti.
- pere coapte, curratate de coaja  si cotor si taiate in sferturi sau felii sau cum doriti, cat sa acopere fundul tavii in care urmeaza sa coaceti. La o tava de 25/25 eu am pus 3 pere marisoare.
- zahar brun - la alea 3 pere eu am pus 4 linguri, dar fuse cam mult
- unt cat zahar
- scortisoara
- miez de nuca - asa, cam un pumn.

Puneti zaharul, untul si 2-3 linguri de apa fierbinte in tava si o puneti in cuptorul incins, unde o lasati pana se formeaza un caramel frumos, dar nu prea inchegat. Din cand in cand mai clatinati tava pentru omogenizarea zaharului si untului. Cam 20 min dureaza chestiunea asta, dupa care scoateti tava, puneti feliile de para acolo aranjate cat de cat sa acopere fundul si mai dati la cuptor inca 10 minute. Apoi presarati scortisoara dupa gust si chef si miezul de nuca rupt grosier. Asezati apoi foaia de foietaj asa incat sa acopere bine fructele, si crestati-o finut din loc in loc sa aiba pe unde iesi aburul fructelor, apoi dati la cuptor la foc mediu inca 25 - 30  minute, pana se rumeneste si incepe sa miroasa in casa a sarbatori de iarna.


Scoateti tava din cuptor, lasati sa se hodine 10 min, apoi rasturnati pe o tava.



Arata si miroase absolut fabulos dar abtineti-va pana se raceste binisor ca frige rau caramelul ala.
E buna, e tare buna, genul de dulce care-ti vindeca depresiile. Am savurat o portie alaturi de un expresso aromat.

A, Vizigotul? Pai zise ca e prea dulce si s-a saturat cu cozonac facut de bunica-sa, pana la urma! As fi plasat, cu naduf, replica celebra "care ti-o mai face!" dar prea era buna tarta! Mi-am vazut de cafeluta mea si l-am ignorat.

Seara buna, Boieri Dumneavoastra! 

miercuri, 5 octombrie 2011

Supa crema de rosii cu zdrente de ou

Era o vorba din popor ca daca vrei sa afli cea mai scurta cale de a face ceva, atunci sa pui un lenes sa faca acel ceva (un lenes inteligent, as adauga eu). Vei afla, astfel, care e cea mai scurta si mai usoara cale de a face acel ceva.
.... atata filosofie pentru o supa :). Pai da, Boier Dumneavoastra, ca supa mea fuse facuta tot we trecut cand, va reamintesc, vream sa invat. Dar, ca toti scolarii de pe lume, imi gaseam o suta de mii de motive sa fac orice altceva. Unul dintre ele a fost acela ca am dat, prin congelator, de-o punga de rosii pasate. Candva, in vara, am venit de la bunici cu o provizie cam maricica de rosii si era musai necesar si imperios sa valorific cateva dintre ele care se cam vatamasera in timpul transportului. Cum nu era tocmai ora si momentul de a gati ceva numai pentru ca aveam rosiile alea disponibile, le-am spalat, curatat de cozi cotoare si le-am pasat maruunt maruntel la blender, dupa care le-am dat la congelator ambalate in pungi de plastic.

Pauza pentru relatari in direct de la fata locului:
Mami, eu am mancat vreodata fluturi?
(ma crucesc, ma uit chioras, ma infig in el) Pune mana si scrie tema aia, nu te mai lungi!
Stii, ca acum ii simt in burta!!!!
(ma panic ca i-o fi rau copilului si nu stie sa se exprime in alt mod....)
Dupa care-mi explica: stii, sunt ASA STRESAT pentru tema aia la cunoasterea mediului ca am emotii acuma ca se apropie s-o fac!
Si explicatii pentru publicul ascultator: era o tema pe care a amanat-o de joi pe we, ca a zis dna ca e mai bine s-o faca in we ca necesita ajutorul parintilor si atunci au parintii o mai mare DIS-PO-NI-BI-LI-TA-TE sa ii ajute. Geaba mi-am exprimat eu toata disponibilitatea din lume, daca dna a zis sa o faca in we..... In we evident ca nu ne-am mobilizat si asa a ajuns Vizigotul stresat de tema asta.....

Revenind la supa mea. Ei, si we trecut explorand eu congelatorul, am dat de punga aia de suc de rosii inghetat. Moment in care am decis ca familia are musai nevoie de inca o supa, ca nu puteam, dom'ne, sa ii tin 3 zile la rand cu aceeasi ciorba? Cine a mai auzit asa ceva? Drept pentru care m-am apucat de treaba. Numa ca pe parcurs, m-a biruit totusi pe de o parte constiinta care ma mustra ca nu invat, dar si lenea, care ma mustra ca nu stau geaba, daca tot nu invat. Drept pentru care n-am mai stat sa toc si sa maruntesc legumele si-am decis pe loc: supa crema va fi.

Si-acuma ca tot v-am scos din sarite cu povesti colaterale, sa trecem la reteta.

Aveti nevoie de:
- 1,5 l suc de rosii proaspat (sau, pur si simplu, rosii blenderuite). Iar daca-i blenderuiala de la congelator, cum ziceam, nu-i bai.
- 2-3 cartofi nu prea mari
- 1 radacina de telina
- frunze si tije de telina - dupa gust, dar multisoare sa fie
- 2-3 morcovi
- jumatate de dovlecel
- 2-3 cepe

Pentru zdrentele de ou:
- 3 oua
- 5 linguri de faina
- un praf de sare

Pentru servit (optionale toate, bineinteles):
- smantana
- patrunjel verde tocat marunt
- ceapa sau usturoi

De facut se face asa: se pun rosiile (sucul, blenderuiala, ce-aveti) la fiert cu jumatate de pahar de apa si un praf de sare. Se fierb pana le piere spuma, amestecand din cand in cand. In acest stadiu e cazul sa va amintiti ca e toamna: miroase in casa a bulion de te da pe spate, iti ploua in gura, te ustura ochii, ce mai....De nedescris!
In paralel, se curata toate legumele si se pun la fiert cu apa cat sa treaca de ele cu 2-3 degete, de asemena cu un praf de sare.
Se fierb legumele pana sunt bine patrunse, dupa care se toarna peste ele sucul de rosii trecut printr-o sita (nu prea deasa, doar cat sa opreasca bucatile mai mari de coaja si semintele). Se lasa sa mai fiarba infratite pret de 10 minute, dupa care se baga blenderul in functiune si se omogenizeaza toata zeama. Supa, chiar daca am declarat-o supa crema, nu trebuie sa fie foarte densa, sa aibe loc zdrentele sa fiarba.

Dupa care, facem zdrentele de ou, la randul lor ultra simple. Ouale se bat bine de tot cu faina si sarea, sa se desfaca toate cocoloasele, si se pun in supa clocotinda fie cu o seringa din aia de ornat prajiturile (imi scapa denumirea....) fie cu o punga gaurita, fie pur si simplu turnate in fire cat de cat finute cu lingurita. Imi place foarte mult cum ies zdrentele astea de ou la suprafata in supa rosie si fierbatoare, fac un efect vizual minunat.

Asta-i tot, Boieri Dumneavoastra! Inca 8-10 minute pe foc si e gata masa. Noi o mancam cu o lingurita de smantana si ceapa sau usturoi din belsug. E buna si rece, cand e cald afara. De-acuma, insa, tragem la zeama calda, zic eu.

S-aveti zile frumoase!



luni, 3 octombrie 2011

Umbra ochiului

Discutie seara la cina:
Tati: Matei, trebuie sa incercam sa respectam ora de culcare ca esti obosit, uite, ai cearcane!
Matei: ce-s alea? (vraja, sunt convinsa ca stia ce-s alea....)
Tati: uite, sub ochi, cum are si Mami, din cauza oboselii.
Matei (linistitor): Tati, nu-ti fa griji, alea nu-s de la oboseala. Alea-s umbra ochiului, ca-l bate lumina de sus! 

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Borsh de cucosh :)

We asta era dedicat invataturii - trag nadejde ca oi lua carnetul ala de soferi cat mai curand ca nu mai suport stressul (stressul ca trebe sa invat si nu apuc, respectiv ca atunci cand  ma pun sa invat m-apuca pandaliile ca nu pricep nimic si oricum in momentul ala mai am o mie de alte treburi mai urgente si n-am stare. Dar lasa, pana cand o viata amara? O sa-mi iau eu si cartonul ala si, vorba lui Lapusneanu, pre multi am sa popesc si eu ! :D


Na, acusi ca mi-am varsat naduful, ajungem la scopul si durata vizitei: invatatura-invatatura, da' sa nu va povestesc eu nimic nimic despre borshu' de cucosh? Nu se facea, nu?

Asadar incerc sa relatez pe repede inainte - atat cat pot eu cand am de zis ceva de o foarte mancare. Deci borshu asta de cucosh e o mancare taraneasca. Mi-s de fel nascuta la tara, in inima Baraganului, colosha in Mihailesti unde a explodat tirul, si una dintre cele mai acute amintiri din copilarie este ciorba facuta de bunica-mea, pe masina de gatit din curte, aia cu gratar de fonta si zidire din lipitura, de care tot o sa-mi fac eu odata si-odata, fie si in spatele blocului, daca n-ajung sa-mi fac casa. No, si ciorba facuta de bunica-mea, cu apa de la putz, cu carne de pasare de curte, adineauri alergata prin obor (asa ziceam la curtea de animale), cu legume abia rupte din gradina, acrita cu borsh de putina....ciorba asta, zic, e ceva ce n-am sa uit cate zile oi avea. Ceea ce fac eu acum seamana doar pe departe cu ce facea bunica-mea, dar tot e buna de nu se poate, "de te scoala de pe boala", ca sa folosesc o vorba din popor.

Aveti nevoie de
-Ceva carne de pui de curte  (care va sa zica, cucoshul. Poa sa fie si gaina, de la curte sa fie. Eu am folosit ghearele, gatul si copanele. Mergeau mai bine aripile si spinarea, insa carnea fiarta in ciorba e dementiala in sandvisuri.....
- 2-3 cartofi
- 1 radacina de telina nu prea mare
- 2-3 morcovi
- tije de telina
- 1 fir de praz (daca e, daca nu e, nu e bai)
- 2-3 cepe
- 1 ardei gras
- 1 rosie mica sau 2-3 linguri de bulion
- 1 legatura barosana de patrunjel
- borsh sau zeama de prune pt acrit (aci m-ati prins, fin'ca nu am borsh proaspat, folosesc zeama de prune). Asa ca nu e borsh de cucosh, e ciorba de cucosh acrita cu zeama de prune, da' nu se facea sa stric numele de scena al preparatului)
- sare piper dupa gust
- 2 oua pentru dres
- smantana si ardei iute pt servit - optional

Tehnologia, ca la orice ciorba din popor, ultra simpla. Se portioneaza carnea (daca ati avut ne-norocul sa primiti animala ne-jumulita, va descurcati, io de-astea nu stiu :) ) apoi se pune la fiert in apa suficienta. Cand incepe sa iasa spuma, se culege cu grija, adaugand din cand in cand cate o lingura de apa rece, sa mai scoata spuma. Dupa ce se termina procedura cu spumuirea, lasati oala la fiert cu capac cam juma de ora, si incercati daca a fiert infigand furculita in carne. Daca intra fara oprelisti, treceti mai departe.

Adaugati legumele de mai sus, curatate, spalate si tocate fiecare dupa cum poate (na, ca fac si versuri) mai putin leusteanul. Cela ramane la final.

Mai lasati la fiert cam 15 minute amestecand din cand in cand, apoi adaugati acritura, care ce are. Aici nu stiu sa va spun cat, procedati pe gustate. Eu de cativa ani am un defect vis a vis de gustul acru, asa ca acresc ciorbele sub directa consultanta a sotului sau copilului, care e prin zona. De multe ori eu nu mai pot manca ciorba aia de acra ce-a iesit, dar ma sacrific :D.

Dupa ce mai clocoteste oala inca vreo 10 min cu acritura, adaugati leusteanul tocat si stati p-aproape sa va imbatati de miros. Nu e ciorba daca n-are leustean, punct! Bateti voiniceste 2 oua, trazniti-le si p-astea in oala si dupa 5-10 minune, vorba poetului, dorinta ii gata: scoateti ardeii iuti si smantana de pe unde-i tineti si dati adunarea la masa, ca ciorba e numa buna.




O tzuica de pruna inainte de minunea asta e iara o binecuvantare! Iar daca puteti manca in curte, sub o bolta de vitza, in strachini de pamant si cu linguri de lemn, halal sa va fie, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...