FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 28 noiembrie 2012

Piure smecher de legume

Incep cu disclaimeru: piureul asta il gateste sotul meu, care clar a vazut reteta pe undeva (suspectez ca pe Paprika) da' nu vrea sa spuna unde. Asa ca nu pot cita sursa si imi cer anticipat scuze pentru asta.

Asadar, sa va zic. Asta s-a intamplat tot intr-un we. Gatisem cu o seara inainte mai multe chestii sa am pe cateva zile dar sambata dupa micul dejun se trezeste omu sa intrebe: cartofi avem? N-avem, raspund eu vinovata. Aaaaa, pai cum sa n-avem cartofi? Ghi-ni-on! Pai ce, cand s-a intors cu fii-su de la sport, unde s-a oprit? La cumparaturi, si-a venit acasa frumos (si) cu cartofi.

Si-a inceput aventura. Ceapa avem, avem. Usturoi avem, avem. Da-mi o tigaie! Mai omule, la ce-ti trebe tigaia? Fierbi cartofi in tigaie? Femeee, e reteta mea! Da-mi tigaia!

Ii dau tigaia. Nu face nimic cu ea si ma pune sa curat cartofi. Cam fro 6, maricei. Io, cu initiativa, curat si vreo 2 morcovi, maricei si ei. Pun totul la fiert in aburi, in bucati cat de cat egale. Dupa aia ma apuc si iscodesc Le Chef: maestre, da ce planuiti draga aici?
Gatesc, mi se raspunde sec!

Ok, Smarando, treci si curata ceapa (vreo 3, micute) si usturoi (cam o capatana) ca azi esti la munca de jos. Le curat, le spal....a, le si tai maruntel, ca asa zisera Chefu'.

Stau pe aproape: mai ai nevoie de ceva? Avea! De unt. A, si de patrunjel. Si de supervizare, ca nu stia cand sunt gata fierte legumele. Io, moarta de curiozitate, dadeam roata la aragaz. Enfin, la un moment dat au fost gata ferte legumele si a inceput prepararea retetei.

Incinge in tigaie 2-3 linguri de ulei de masline si caleste ceapa si usturoiul. Cand se inmoaie, adauga sare (nu prea multa) si piper proaspat macinat (asta cu darnicie). Dupa inca 2-3 minute, a adaugat si aproximativ o lingura de unt. Cand untul a fost topit in tigaie, a traznite legumele, le-a ametit nitel in tigaie.

STIUUUU, am exclamat eu, faci cartofi taranesti! Vezi ca am pus si morcovi, ma dau desteapta razand de parca cine stie ce farsa ii copsesem.
Bine ca esti tu desteapta, mi se raspunde. Da' nu fac cartofi taranesti.
..... si continua sa-si vada de treaba. Imi venea sa ii dau cu tigaia in cap...ce atatea mistere....eeeeeee.

Dupa aia ma pune iar in incurcatura: da-mi aia de piure!
Ha?
Aia ma, unealta de facut piure!

Scot de pe unde aveam unealta pe care o folosesc eu la piure, o chestie ca o presa de usturoi, dar mare cat un ibric mic, cumparata de la Ikea, care zdrobeste cartofii si face un piurea grozav. Cand o vede, parca vedea un OZN....se uita la mine ca la masini straine ne-inmatriculate.

Am zis unealta de facut piure, nu aia!
Pai, zic, io cu asta fac piure. Alta n-am.
Nu, maaaa! (se indura el sa explice). Aia ma, de apesi pe ea in vas si se face piure.

Enfin, v-ati prins Domniile Voastre ce dorea Boierul, dar eu de aia n-am. Noooo, si cum lipsurile se rasplatesc, iaca ma uitam eu cu jale cum a zdrobit sotu' meu legumele cu furculita in tigaia mea de teflon, care mai era si aproape noua. El se jura ca n-a atins teflonul, caci, citez, "legumele trebuie zdrobite grosier", dar tot a fost traumatizant procesul.

No, si dupa ce a zdrobit cat de cat legumele, le-a mai amestecat o tura, le-a mai adaugat cam 3 linguri de unt topit, ca pareau cam uscate, a potrivit de sare, a adaugat patrunjel verde tocat (cam o mana)  si gata minunea.

Boieri Dumneavoastra, iese un piure bun si gustos, condimentat cat trebuie si cu gust bogat, de nu-ti vine sa crezi. Nu mai stiu ce facusem in ziua aia pentru pranz, mi se pare ca snitele, dar piureul a fost vedeta. Mai ales ca Boierul l-a asezat pe farfurii in gogoloaie mestesugit facute cu doua linguri cu care le dadea forma...ce sa mai, arta si precizie. Data viitoare poate apuc sa pozez si farfuria. De data asta doar tigaia.


Si un exemplu despre cum ziceam cu doua linguri:


Pozele is facute pe fuga, ca Boieru' a declarat ca el nu-i vedeta de blog, asa ca pe fundal se vede si aperitivul din ziua aia, ceapa rosie cu branza. Scuzati mizanplasu :)
A, si faza cea mai tare e ca numitul piure e f bun si a doua zi, incalzit doar un pic. Isi pastreaza gustul si nu e deloc uscat.

O seara faina, Boieri Dumneavoastra! 

marți, 27 noiembrie 2012

Delicii rapide de we

Rapide in sensul ca m-am orientat rapid :) Adicatelea de sambata ma intreaba al meu sot: auzi, azi se manca peste, avem? (asta pe la 8 seara.....). Ii explic ca 'nafara de Mishu, beta-fish-ul Vizigotului, nu e picior de peste in casa, balcon si congelator..... Hmmmm, zice dumnealui, ce pofta aveam de peste!

Extraordinar, fratilor! Omu' care face mutre de cate ori e vorba de peste, care pana si pe malu' marii comenteaza la peste si prefera caracatitze doar ca sa nu mance peste....acu poftea la peste....

No, dupa asa vorba mare, evident ca duminica, la tura saptamanala de cumparaturi, am achizitionat si peste. Medalioane de somon, m-am gandit eu, ca e mai....peste. Dar ce, mai avea domnu' chef de peste? Da' ceva pui n-ai?

Asa se face ca la pranzul de duminica a trebuit sa fac si peste, c-asa planuisem si intaratasem copilul, si pui, ca-i trecuse lu' ta-su pofta de peste!!!! Noroc ca mi-s isteata si adaptabila (si modesta, dar cine mai sta sa se uite) si-am gasit mintenas intr-o carte de Good Food, o reteta de somon care merge ha bine si cu pui, si-am gatit la 2 tavi si-am linistit 2 mancai. A, si norocu' impricinatului ca a gatit piureul lui special, pe care vi-l povestesc cat de curand, sa fie garnitura la pui/somon, si sa-mi treaca mie supararile pe mofturile care este......

Am facut, asadar, pui/somon copt la cuptor cu ardei si ceapa.
- 2 medalioane de somon / 4 fileuri de piept de pui, subtirele
- 2-3 cepe
- 2-3 segmente de praz
- o capatana de usturoi
- 4 ardei capia
- ulei de masline
- sare, piper
- 1 lamaie taiata felii (pentru somon)
- 8 rosii cherry
- un pahar de bere
- 1-2 linguri de sos teryaki ( pentru somon)
- ramurele proaspete de cimbru (pentru pui, la final)

Farmecul este acela ca reteta, cu cateva mici-mici ajustari, se preteaza extraordinar de bine si pentru pui si pentru somon si sunt satisfacute, astfel, gusturile mofturosilor. Asigurati-va din vreme ca aveti 2 tavi care au loc simultan in cuptor si totul va merge ca pe roate.

Mai intai tocati feliute subtiri toate legumele: ceapa, prazul, usturoiul si ardeiul rosu. Pastrati cateva feliute de ardei pentru decorarea farfuriei la final, si restu inabusiti aproximativ 10 minute in ulei de masline. Dupa 5 minute pudrati finutz cu sare si piper negru proaspat macinat, sa se nabuse mai frumos legumele.

Cand sunt gata, impartiti in cele 2 tavi. Asezonati cu sare, piper si ulei de masline bucatile de pui/somon si asezati-le pe patul de legume.
In tava cu pui, stropiti suplimentar cu niste ulei de masline, adaugati 4 dintre rosiile cherry injumatatite, turnati jumate de pahar de bere.
In tava cu somon, stropiti cu sosul teryaki, asezati restul de rosii de asemenea injumatatite, turnati restul de bere si adaugati feliile de lamaie. CAm asa aratau gatite (uitasem de feliile de lamaie peste somon, dar mi-am amintit nainte sa le exilez in cuptor).


Le-am dat la cuptor 25 minute, dupa care au fost gata.

La servire, am adaugat peste fiecare portie cateva din feliutele de ardei pastrate initital, plus crengute de cimbru proaspat, din soiul "pervaz de bucatarie".
Alaturi, cum ziceam, de un piure din cartofi si morcovi fierti la aburi, au fost ceva de vis. Legumele din tava, pe de alta parte, au format un sos deosebit de gustos, atat pentru degustatorii de pui cat si pentru fanii somonului. Noi am degustat un pahar de riesling bine racit, iar Teiu s-a delectat cu un ceai de sunatoare cu ceva suc de portocale.

O varianta foarte comoda, pentru mine, de a impaca 2 din cele 3 treimi ale familiei. Ca eu intre ei nu-mi prea mai permit sa fac mofturi :) ...

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

marți, 20 noiembrie 2012

Marti

Azi e marti, "ziua cu religie". La noi zilele se identifica, mai nou, dupa fro ora din program. Luni e ziua cu sport, marti e ziua cu religie, miercuri e ziua fara tenis (adica dupa amiaza mea libera, ieeeei), joi e cu engleza si vineri e tristete maxima: ziua cu desen! Da, fiul meu e trist taman vinerea cand are desen si lucru manual......

Dar sa nu ne intristam ca destul ne "inveseleste" vremea de afara si sa va zic de cutiuta: paine alba unsa cu crema de branza, felioare de babic (der Buzau :D ), felii de ardei capia rosu (da, stiti, de ala bun si dulce) si cateva frunze de macris. Desert cateva bucati de ciocolata si un mar "botu-iepurelui". Supliment un baton de cereale de la Nestle, ca mai nou e fan, cica "le prefer pe astea ca stau asa, adunate, nu tre sa le alergi ca pe alea din cutie". Nu poate sa stea el dimineata la micu dejun sau in pauze sa alerge cerealele din cutie, ma-ntelegeti.....


luni, 19 noiembrie 2012

Luni dimineata cu tot cu cutiutza :)

In ultima vreme am tot fost in criza de timp si mi-a cam lipsit elanul pentru bloggerit, ceea ce e mare pacat fiindca de gatit am tot gatit .... insa daca nu-i avant..... M-am tinut de facut paine dupa recenta reteta povestita si po' sa ma laud ca de fro 3 saptamani nici c-am mai cumparat fro firimitura.

Asa ca hai sa va zic de cutiuta de azi si-om vedea ce-om mai face....Asadar astazi binecunoscuta cutiutza albastra a avut asa: felii de paine (alba, facuta de mandea, din faina proaspata si buna de la bunici) unsa cu crema de branza, peste care am pus felii de mortadella si felii de ardei capia "rosu si dulce, Mami". Alaturi, de desert, a fost o felie de cozonac cu rahat si visine (da, da, facut de vizigoteasca Bunica) si un mar golden. Supliment un cos cu bomboane de ciocolata ca vineri fuse un sfant vizigotzesc si n-a apucat sa serveasca pe toata lumea, asa ca s-a dus cu supliment.

Asta fuse, Boieri Dumneavoastra.

Si-o poza din ciclul "nu vine ea vara????"  (n-am gasit alta rima....).

S-aveti o zi calduroasa, Boieri Dumneavoastra! 

duminică, 11 noiembrie 2012

douazecisinouashpe'

Azi implinesc o frumoasa varsta de, ca sa parafrazez un foarte drag Boier, douazecisinouashpe ani. Adica am de doua ori niste varste frumoase. La 19-20 de ani habar n'aveam ce e pe lume dar imi imaginam ca, orice ar fi, tot ce e pe lume e la cheremul meu. Acum am avantajul de a sti ca, intr-adevar, sunt multe pe lume, insa nu-s toate la cheremul meu, iar avantajul cel mare este, de fapt, acela ca stiu ca nici nu-mi trebe sa fie la cheremul meu.

De unde-o veni, Boieri Dumneavoastra, expresia asta, ca esti la cheremul meu? Ce e aia cherem?

... nu conteaza. Chiar nu conteaza, nu v-apucati sa-mi explicati.

No, si stateam si ma gandeam.....ca doar stiti ca, odata cu varsta, vin si gandurile de intelepciune....si-am realizat ca dincolo de toate binecuvantarile de care am parte pana acum (si sper sa mi le pastrez, cum zice francezul, pour toujours, si je m'en fishe daca am scris gresit), adica o familie minunata, si la nivel zero (adica Vizigotul si tat-su) si la nivelul urmator (adica doua perechi de parinti si o suma bunicica de frati, veri, cumnati, bunici, si-o suma de prieteni dragi, tine-mi-i Dzeu sanatosi pe toti) .... dincolo de toti dragii din viata mea, cum ziceam, am si marele noroc ca n-am vreo criza a varstei si-am inteles la timp o alta lege a naturii, pe langa cea a compensatiei, de care-i ziceam Anei, draga de ea, mai deunazi....am inteles, cum ziceam, si chestia ca toate-s relative.

Cand eram de varsta lu' fi-miu, mi se parea ca aia de clasa a cincea-s zei pe pamant si abia asteptam sa ajung ca ei. Cand am ajuns pe la 13-14 ani, mi se parea o viata de om pana la terminarea liceului. Am terminat liceul, am intrat la facultate si credeam ca viata omului se petrece pana spre 40 de ani, dupa aia urmeaza batranetea, Am intemeiat o casnicie, ne-am mutat in casa noastra, am fost binecuvantati cu un copil si totul s-a schimbat, toate au capatat un sens, deci.......acum cred ca ceea ce-am trait pana acum e doar un prolog pentru ce urmeaza. Altfel spus, pana acum am adunat suficienta minte si cumpatare si .... the best is yet to come !!! Sau, cum ar spun nu stiu cine (zau daca stiu cine) fiecare are varsta pe care o merita. Altfel spus, nu fac pledoaria resemnarii insa cred ca trebuie sa-ti accepti varsta  si sa adaptezi lista personala cu dorinte, nazuinte si ... staruinte. Asta nu inseamna resemnare. Inseamna sa-ti dai seama, coerent, eficient si, de ce nu, fericit, de avantaje si dezavantaje. Eu simt ca abia am parasit casa parinteasca si m-asteapta muuuulti ani fericiti in casa mea....ma si mir de unde-o fi crescut Vizigotimea sa asa baiat mare....

Asa ca, Boieri Dumneavoastra, incercati sa nu va intristati niciodata in legatura cu varsta pe care o aveti. Anii nu-s aia numarati din buletin, anii is aia din suflet si din minte. Ceea ce inseamna ca, daca s-ar lua dupa asta, eu n-ar tre sa fiu lasata singura pe strazi, dar inca nu s-a prins nimeni..... :D

Un gand bun de la Smaranda, Boieri Dumneavoastra!

luni, 5 noiembrie 2012

Ciorba de curcan cu macris si, desigur, paine

Zilele astea, Boieri Dumneavoastra, mi-s ca un copil care a primit o jucarie noua. Prin nu stiu ce minune banala, am inceput sa fac paine si, culmea, sa-mi si iasa demential de buna. Cred ca e o treaba psihedelica si filosofala legata de renuntarea la complexe si la incadrarea in tipare....haaaaaaaa, frumos vorbesc, a? Altfel spus, e mai simplu: am lasat balta retetele si am incercat sa fac paine asa cum fac aluatul de clatite, pizza si placinta: la ochi si feeling, sperand ca ingerasu' pazitor nu e ocupat cu alte dezastre si are grija sa-mi iasa! Si de regula se achita de sarcina, dragul de el :)) . Pe scurt, cum ziceam, de vineri tot fac paine, zilnic, si inca nu m-am oprit. Insa, ca sa nu intre familia la banuieli si sa inceapa a trage concluzii pripite legate de dezvoltarea unor obsesii, hai sa ne prefacem ca acu postez o retetea de Ciorba de curcan acrita cu macris  si ca Painea simpla impletita e doar asa, o treaba colaterala.

Cu ciorba e simpluta problema, ca a fost o nimeritura, nu mai aveam decat 2 portii de ciorba radauteana in frigider si, cum saptamana asta e vacanta, se cere diversitate, ca nu pot servi Vizigotimii sale aceeasi mancare si la pranz si la cina. Asa ca am scos la dezghetat o pulpa inferioara de curcan, am trimis copilul la tenis cu bunicul din dotare, si am continuat sa ma intreb, linistita, ce sa gatesc....A, mai scosesem si o scaricica afumata la dezghetat, si ma intrebam si asupa ei la fel de aprig. Pendulam intre varza, fasole si mazare. Fasole nu, ca tocmai facusem linte saptamana trecuta, batuta, ce e drept, dar totusi...asa ca pana la urma m-am decis la Mancare de varza cu afumatura. Bine, n-am avut varza murata ci proaspata, insa am facut-o exact ca acolo, cu un pahar de apa fierbinte supliment ca era varza cam uscata. Dar a iesit super.

No, si dupa ce varza era la cuptor, in siguranta, m-am intors la subiectul ciorbei. Am pus haripa de curcan la fiert in apa (fro 3 l cred ca are cratita) si am inceput sa adun la legume si idei din frigider. Asadar, ciorba de curcan cu macris, se face in felul urmator (va rog sa retineti ca toate cantitatile sunt orientative, deloc restrictive, fiecare pune ce legume-i plac, adaptat la marimea familiei, si ca reteta mea e mai mult o idee de compozitie decat o reteta in sine).
- 1 aripa de curcan
- 3 l de apa
- 2 cepe mici
- 1 segment de praz de 20 cm (cu aproximatie)
- 1 ardei rosu mic
- o mana de dovlecel tocat cubulete
- o  mana de morcov tocat cubulete
(asta fiindca aveam ramase de la o mancare anterioara si nu stiu sa zic exact cantitatile)
- 4 linguri de radacina de pastarnac data pe razatoarea mica (asta fiindc asa am radacina de pastarnac congelata la pungute)
- 2 linguri de tije de telina tocate marunt (din acelasi motiv, asa mi le-am congelat)
- 100 ml suc de rosii
- 1-2 linguri bulion de ardei
- 1 lingura de ulei de masline
- 2 maini de macris tocat marunt
- cam 200 ml de zeama de prune (sau bors, sau, dupa gust, cu ce prefera boieru sa acreasca ciorba)
- 2 oua (pt dres ciorba la final)
- 1 praf de zahar (tot pt dres, la final, daca e prea acra)

Metodologia se inscrie in galeria marilor clasici: aripa de curcan se pune la fiert, cam vreo ora, timp in care gospodina, curatand, spaland si tocand la legume, care pe tocator care pe razatoare, isi face de lucru prin bucatarie, si aduna spuma rezultata din fiert. Eu de regula adun 1-2 randuri de spuma, dupa care torn ceva apa rece - cam jumate de pahar - ceea ce face sa se ridice un nou rand de spuma, si repet procedura de 2-3 ori. Dupa aia las in liniste la fiert cat ma ocup de legume. Ceapa tocata marunt, prazul la fel, morcovul cubulete si dovlecelul le-am inabusit f putin in ulei de masline. Doar cat sa se inmoaie putin.  Am presarat sare si piper si le-am inchis focul. Cand aripa de curcan a inceput sa dea semne de descarnare - cam la o ora de fiert - am turnat zarzavatul calit si am adaugat si restul: tijele de telina, radacina de pastarnac rasa, bulionul de ardei si sosul de rosii.
Am mai lasat la fiert cam 10 minute, dupa care am adaugat macrisul tocat marunt. Eu il aveam congelat, cred ca ceea ce am pus poate fi echivalat cu 2 maini de macris proaspat tocat. Lasati la fiert cam 5 minute si gustati sa verificati gustul de acru. Daca se mai cere, adaugati si zeama de prune sau borsul.

Inca 10 minute de fiert si puteti drege cu oul batut. Il mai fierbeti si pe acesta max 5 minute si ciorba e gata. Mergea si niste leustean proaspat dar m-am trezit tarziu. Insa mesenii au fost multumiti. Asta e tot ce conteaza. Au mancat ciorba cu paine proaspata si ceapa rosie. Asta nu se pune, ca fi-miu manca ceapa rosie la orice..... :) Asa ca nu constituie neaparat o recomandare. :))


Cat despre paine....mai facui o tura. De data asta m-a chinuit talentul si-am facut paine impletita, insa n-am avut tava potrivita (maine merg sa-mi cumpar, ce credeti....) si am copt-o asezata in diagonala in tava teflonata primita cadou de la o foarte draga prietena cu care impartasesc delirul culinar si pasiunea pt mancare buna, gatita in casa, pentru cupii pofticiosi.....se stie ea care-i si cand o avea blog, site, link, ce vrea ea, eu am sa fiu prima cu promovarea....Deci am copt painea asezata cam ciudat, de aici si aspectul dezorganizat de larva, insa gustul si aspectul general fac toti banii.
Paine simpla impletita:
- 250 g faina alba (in curand primesc de la furnizor si faina integrala si incepem improvizatiile)
- jumatate de pliculet de drojdie uscata
- 50 ml ulei de masline (eu, de lene sa cotrobai in balcon, am folosit tot de cel cu busuioc verde infuzat)
- 1 lingurita zahar brun
- 150 ml apa calduta
- 1 lingurita sare
- ou batut pt uns painea
- ulei de masline pt uns tava

Am pus apa + drojdia + zaharul in castron, am amestecat nitel, dupa aia am asteptat sa faca basicute si am rasturnat tot amestecul in cuva masinii de paine. Am adaugat sarea, uleiul si faina si am lasat la framantat doar prima tura din programul de aluat, aia care dureaza aprox 20 min. Dupa care am scos bila de aluat din masina si am pus-o la dospit intr-un castron sigilat cu folie alimentara, in cuptorul cu microunde cu usa inchisa, evident nepornit, cam 45 min-o ora. Dupa asta am scos aluatul din castron (crescuse cel putin la dublu fata de volumul initial), l-am impartit in 2, am modelat din fiecare parte cate un carnat si le-am impletit. Am pus in tava unsa cu ulei - aici trebuie sa va distrez nitel si sa marturisesc ca, la viteza, in loc de ulei de masline am turnat in tava cam o lingurita de ulei de masline aromatizat cu trufe, ceea ce a conferit niste valente nebanuite mirosurilor din timpul coptului - am mai lasat la crescut in cuptorul cu usa inchisa cam 20 minute si, in sfarsit, am copt la foc mediu cam 40 minute.

Rezultatul arata bine, miroase demential, are un gust excelent si o consistenta, zic eu, ideala.

Taiata felii, dupa ce s-a racorit binisor, l-a facut pe fi-miu sa exclame: Abia astept sa inceapa scoala sa imi dai sandvis cu paine din asta!!!! ....ceea ce, trebuie sa recunosc, e mare lucru !!!



Cam astea fusera eforturile culinare ale serii. Am facut si un desert - crumble de pere cu scortisoara  - dar, desi gustul a fost absolut minunat, nu am reusit sa-l pozez la timp si, oricum, vreau sa-l repet nainte sa ma laud, ca a iesit prea uscat pentru gustul meu. Insa combinatia de fructe cu scortisoara, la cald, e de natura sa ma scoata din cea mai neagra depresie si sa-mi dea o stare de bine.
A, si dupa ce credeam ca mergem la culcare si ne relaxam intru odihna, a inceput fiul - dupa ce, repet, a mancat cate o portie din toate cele de mai sus, si ciorba, si varza, si crumble - a inceput, zic, a intreba: da avem lapte:? da gris ai? da orez?....pai nu faci niste orez cu lapte? ca nu mai pot de pofta! .... asa ca am facut orez cu lapte.....dar despre asta mai incolo ca, daca e sa postez tot ce gatesc, aicea mor....

Noapte buna, Boieri Dumneavoastra!!!! 

M-am facut mare: gatesc ca-n filme!!!!!

Ca-n filme de desene animate, da' ce conteaza? Va spuneam mai demult ca atata a vizionat fiul la unele filme ca ma pot lejer angaja ca voce de dublaj. Pot, adica, reproduce din memorie, cu intonatie si cadenta, dialogurile la mai multe filme de desene animate de actualitate. Printe top favorite se numara, cum altfel pentru pofticiosul de fi-miu, Ratatouille. No, si-a rabdat el cat a rabdat dar, pana la urma s-a intamplat: Mami, sa-mi faci ratatouille!
Adica ghiveci? incerc eu sa scap.
Ba nu, Ratatouille, si vezi sa fie ca ala din film!


Asa ca ieri, dupa ce am gatat ciulamaua de pui cu ciuperci (pofta dinainte de a-l lovi pofta de ratatouille), m-am pus pe treaba. Am scobit prin frigider dupa ultimele doua vinete mici din gradina bunicii, dovlecei aveam de la ultima excursie la piata si....si mai ce? Am rascolit netul in sus si-n jos dar o reteta cat de cat completa si coerenta n-am gasit, sau cel putin nu una care sa fie pe placul meu, asa ca am improvizat. Ca sa arate frumos cu feliile alea cladite ca tziglele, ar fi fost nevoie si de ceva verde. Tzuchini n-aveam, ardei verde nici atat, asa ca am completat peisajul cu niste morcov (da, stiu, nu se prea pune, dar e printre favoritele copilului, asa ca am o scuza) si cu ardei capia. Asadar, am facut Ratatouille dupa cum urmeaza:
- 2 vinete nu prea mari, taiate rondele, si lasate 20 min pudrate cu sare
- 1 dovlecel mai maricel (cam cantitate egala cu vinetele), tot asa rondele si lasat la sare
- 1-2 morcovi zdraveni, rondele
- 1-2 ardei capia mai maricei, tot rondele
Pentru sos:
- 2 rosii proaspete
- 50-100 ml suc de rosii sau bulion mai gros
- 2-3 linguri ulei de masline (infuzat cu busuioc, am avut eu, dar nu e musai)
- 1 ceapa mica taiata marunt maruntel
- 5-6 catei de usturoi dati pe razatoare
Pentru cladit in tava:
- inca 2-3 linguri ulei de masline
- sare si piper
- verdeturi asortate, dupa gust. Eu am avut busuioc, cimbru si oregano.

Blenderuit rosiile, cu sucul de rosii si uleiul de masline, pana la o consistenta cat de cat fina si cremoasa, si le-am pus in vasul in care urma sa gatesc minunea. Un vas de ceramica pentru cuptor, bineinteles. Asa, cam de 2 cm sa fie nivelul de sos in vas. Am amestecat si ceapa tocata si usturoiul dat pe razatoare, dupa care am cladit legumele (dupa ce, in prealabil, am spalat vinetele si dovlecelul de sare si le-am uscat un pic pe un servetel de hartie). Ordinea a fost dovlecel, morcov, vanata, ardei. Nu mi-a iesit o asezare chiar ca aia din film, dar eu is destul de mandra de mizanplasu' final, inainte de dat la cuptor:

Dupa asa o gateala, am mai picurat deasupra lor inca 2-3 linguri de ulei de masline si am pudrat cu sare, piper, cimbru, busuioc si oregano, dupa care am adaugat un capac facut din hartie de copt, decupata pe forma tavii.
Am tinut la cuptor la foc moderat cam 45 minute, pana cand legumele s-au inmuiat dar au ramas un pic crocante. In acest timp bucataria s-a umplut de un miros divin, legumele coapte, cu uleiul de masline si toate verdeturile aromate...ceva de vis. In ultimele 15 minute am indepartat capacul de hartie ca sa se rumeneasca un pic la suprafata. Cum eu lasasem pe aragaz si tava cu painea abia coapta, era o orgie de mirosuri cand inspectam cuptorul de era dificil sa te tii la verticala....asa face omu ulcer de foame si pofta :))



No, cand a fost gata, am lasat nitel la racorit, si l-am devorat. E ceva de vis, sosul de rosii se si ingrosase la fiert si-si concentrase cumva gustul si aromele .. .ce sa mai povestesc, paine sa ai sa-l aduni de pe farfurie.

Profitati de legumele toamnei, Boieri Dumneavoastra, ca niciodata n-au gustul de acum. O saptamana frumoasa va doresc. 

duminică, 4 noiembrie 2012

Paine cu susan

De multa vreme jinduiesc, Boieri Dumneavoastra, la painicile cu care se lauda Dia . De fiecare data, insa, cand imi iau avat sa fac paine, cad in ispita lenesului si o las in pace sa se faca la masina de paine. Pana intr-o zi (de fapt era seara, mai precis vineri seara, si asteptam prieteni dragi in vizita) cand, calculand eu timpii de gatire pana la sosirea oaspetilor, imi dadea cu virgula, ar fi trebuit sa mancam painea direct scoasa din masina ... ceea ce e imposibil. Si-atunci mi-am luat inima in dinti si am decis sa folosesc masina doar pt framantat, urmand ca dospirea si coacerea sa se faca fara masina. Si mi-a iesit, Boieri Dumneavoastra, o prea frumoasa de paine crescuta, pufoasa, cu coaja aurie si frumoasa...de mai mare dragul. Treaba asta s-a intamplat, cum ziceam, vineri seara, insa acum sunt deja la a treia paine care se dospeste in timp ce eu imi vad de scris aci cu Domniile Voastre.

Absolut intamplator, painea pe care am s-o prezit acum e cu susan, insa puteti adauga deasupra, pe coaja, absolut orice va place - oregano, rozmarin, cimbru, chimen (a sugerat Vizigotul), etc etc etc....

Asadar, pentru o paine simpla, dar extraordinar de buna si de gustoasa, aveti nevoie de:
- 500 g faina
- 1 plic drojdie
- 300 ml apa calduta
- 1 lingurita de zahar
- 1,5 lingurite sare
- 80 ml ulei de masline
- ou batut pt uns coaja
- seminte (de susan am pus eu) pentru decorat coaja.

Am amestecat apa calduta cu zaharul si drojdia, in castron, si am lasat 5-10 minute, pana a inceput sa faca basicute, apoi am turnat amestecul in cuva masinii de paine. Pe urma am adaugat, in ordine, uleiul, sarea si faina si am pus in masina, pe programul de aluat. Acuma, la masina mea, programul asta dureaza o ora si 10 minute, si consta in vreo 3 ture de framantat cu ceva pauze de dospit. Aluatul, insa, la finalul programului, mi se pare prea lipicios. Asa ca am lasat doar 10 minute in masina, pana s-a terminat prima tura de framantat. Desigur, puteti sa lasati pana la final, sau doar 2 ture de framantat...pana va lamuriti cum va place cel mai mult.
Cand a terminat de framantat, am scos aluatul si l-am pus intr-un castron, acoperit etans cu folie alimentara (de plastic), in cuptorul cu microunde (ne-pornit, desigur) cu usa inchisa. P-asta tot de la Dia am invatat-o. Daca n-aveti cuptor cu microunde sau va e teama de accidente (noi la ce aiuriti suntem, era sa dam drumu de vreo 2 ori la cuptor cu aluatul in el) puteti pune la crescut in cuptorul de la aragaz (stins, desigur), cu usa inchisa. Ideea este ca aluatul sa stea intr-un loc caldut, cu temperatura constanta, fara curenti de aer.

Am lasat la dospit cam 45 min - 1 ora. Dupa aceea am mai framantat un pic aluatul - doar un pic, maxim un minut. Am format din el 6 bile de marime egala si le-am pus intr-o tava dreptunghiulara de teflon, unsa f putin cu ulei de masline, pe 2 randuri. In acest moment bilele de aluat lasa spatii intre ele, insa cand vor creste se vor umple golurile. Am mai lasat cam 15 minute la crescut, la loc cald, in preajma aragazului, apoi am uns cu ou batut, am presarat seminte de susan si am dat la copt, in cuptorul preincalzit, cam 30 minute. Insa timpul de coacere difera de la cuptor la cuptor, asa ca e pe incercatelea. E gata cand iese scobitorarea curata. Un alt semn ca e gata este cand coaja de pe fund suna a gol - insa asta e o treaba cam complicata, ca trebuie sa scoti painea din tava, sa o iei la ciocanit, si daca nu suna bine sa o pui la loc la cuptor. Si cum eu am un reflex conditionat absolut stupid si, de cate ori scot ceva din cuptor pac, inchid si focul, e destul de complicat sa ma apuca sa aprind iar..... Prin urmare, ma iau dupa testul cu scobitoarea. Bine, de la o vreme te prinzi dupa miros ca e gata, ca incep sa ti se taie picioarele de pofta :)

Cand a fost gata am scos-o la racit intr-un servet si am inceput sa zumzaim pe langa ea. A mers extraordinar de bine cu o ciulama de pui cu ciuperci.


We placut, Boieri Dumneavoastra, ce-a mai ramas din el.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...