FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

luni, 6 octombrie 2014

Tortulete de aniversari

Sa va zic ... ma planuiam eu pentru petrecerea aniversara a copiilor, ca daca tot m-am chinuit sa nu se nasca in aceeasi zi, de ce mi-a fost frica tot n-am scapat, adica petrecerea tot impreuna s-a intamplat....ma planuiam, deci, de petrecere, si dupa ce am planuit ce torturi comandam si de unde si de ce, pana la urma am shezut si-am cugetat ca n-are rost sa ma risc sa dau mandrei din mandrul tort de cumparat. Ca oricum fiind mare chef mare o sa mance de toate si nu are rost sa adaug inca un suspect pe lista "de la ce-o fi fost" dac-o fi sa fie vreo buba, iritatie, deranjatie, si etc. Mda, astea-s sechele ramase de la petrecerea de 1 an a Vizigotului, cand s-au imbolnavit de enterocolita virala toti participantii baieti (nu ma intrebati de ce fetele n-au facut-o) si nici macar n-a fost vina mea. Dar sa continuam...
Ma apuc eu, deci, de cugetat si reflectat si-mi zic ca decat sa ma complic mai bine nu ma, si c-o sa-i fac Ghemotoacei un tortulet-briosa pe care sa-l devoreze de voie si sa si-l puna si-n cap si-n scutece de va dori una ca asta. No, si m-apuc eu cu drag si spor de gatit, moment in care constat ca...nu prea am faina. De fapt aveam, dar mandra punga cu mandra faina era in mandrul balcon de la camera unde dormea, ati ghicit, mandra Ghemotoaka. Asa ca m-am pus pe adunat, in mod inspirational, kestii de prin bucatarie, si-am ticluit urmatoarea reteta. 

Briose cu afine pentru aniversari de copii mici :):
- 50 g faina alba de grau
- 50 g faina integrala de grau
- 25 g faina de mei 
(amu nu va emotionati, merge brici si doar cu faina alba sau amestecata juma-juma alba cu integrala, insa eu atat aveam prin bucatarie fara sa deranjez somnul fetei). 
- 50 g zahar brun
- 2 linguri pasta de curmale 
(puteti pune 75 g zahar brun, eu am  incercat sa reduc aportul de zahar in dieta Ghemotoacei)
- 30 ml ulei
- 50 ml lapte
- 1 ou micut
- 70 g iaurt alb
- un praf de sare
- 0,5 pliculet praf de copt
- o mana mica de afine
- oarece unt pentru uns tavitele

Pentru crema si ornat:
- 1/2 cutie de mascarpone
- pasta de curmale dupa gust
- afine
- praf de biscuiti

Metodologia, cum v-am obisnuit, e f simpla. 1 castron primeste ingredientele lichide, care se amesteca bine, bine, celalalt castron primeste ingredientele uscate, care se amesteca si ele bine bine, dupa care se pun lichidele peste uscate si se amesteca doar cat sa se umezeasca toate cele, nu trebuie omogenizat prea tare, ba chiar e bine sa ramana gogoloase. Se adauga apoi afinele si se mai amesteca de 2 ori si-s gata de copt. Dupa cum se vede in poza, pe langa cele 2 inimioare planuite mi-a mai ramas aluat si pentru 3 briose clasice. Le-am copt la foc potrivit, cu o tava cu apa pe etajul de mai jos al cuptorului, sa fiu sigura ca nu le ard. E prima oara cand folosesc la copt tavite de silicon si am avut o supriza placuta. 


Si cam asa aratau dezbracate de tavite:


Am batut apoi crema mascarpone cu vreo 2 lingurite de pasta de curmale, din care am mai adaugat pana a zis degustatorul (aka Vizigotul) ca e suficient de dulce. E foarte interesanta perioada asta cu diversificarea Ghemotoacei fiinca descoperim cu totii gusturi noi si sanatoase. De exemplu, mai nou, Vizigotimea sa nu mai doreste orez/tapioca/gris/paste cu lapte decat indulcite cu pasta de curmale, ca a gustat de la soru-sa si i-a placut.
Sa revenim: am imbracat inimioara in crema de mascarpone astfel indulcita, am bordat-o cu afinele pastrate si am pudrat-o cu praf de biscuiti (Organix, GingerBreadMen) ca n-am avut curaj sa incerc si cacao in aceeasi zi:


Pentru sarbatoritul cel mare inimioara a fost decorata cu o caciula generoasa de zmeuri proaspete, dar n-am poza ca a halit-o mai repede decat pot eu face fotografii.

Ca si o concluzie de analiza muncii: amestecul de fainuri a fost ok, parca parca lasa un gust un pic amarui la final, probabil din cauza celei de mei. Crema mascarpone astfel indulcita e super faina, recomand si pentru ne-bebelusi.
Iar ansamblul a fost gustos si atractiv, si l-a pus Ghemotoaka si-n chiloti, dar vreo 10% a aterizat, totusi, si in gurita. De coafura nu mai povestim, mascarponele a fost foarte bun pe post de gel.

Mai facem. 

3 comentarii:

  1. Sa va traiasca mandrii. Ti-a iesit frumos foc, asa sa stii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu intarziere le urez si eu copiilor ,multi ani sanatosi si fericiti !
    Cat despre bunataturile preparate , nu am destule cuvinte sa spun cat de interesant suna retata si cat imi place ce ti-a iesit! Cred ca au fost dementiale la gust!
    Apropos de recipientul cu apa pus in cuptor , habar nu aveam de asemenea metoda! De tinut minte! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nevoia te invata, nu stii? Am prostul obicei sa prelungesc inutil timpii de coacere, fie din nesiguranta, fie ca ma iau cu altceva. Cu tava aia pusa acolo riscul sa se arda bunataturile pe fund e mai mic. In plus, aburii degajati "hidrateaza" si aluatul, care nu se mai usuca.
      Multumim de urari!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...