FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 14 mai 2015

Tiramisu la toata lumea :))



Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! 
Trebuie mentionat din start ca nu, nu m-am ramolit (inca) si stiu ca am mai postat o reteta de tiramisu. Nu, pozele nu-s deloc frumusele insa in materie de preparate care sa fie adecvate si bebelusilor nu prea ai incotro, ce-i gustos nu e intotdeauna si fatos. Si da, nici lumina si nici talentul meu nu-s tocmai adecvate unor capodopere.

Asaaaa, acuma ca mi-am pus cenusa in cap, nu care cumva sa va apucati Domniile Voastre sa ma criticati :), pot sa purced la poveste. Povestea e cam asa. Ai mei copii is mari amatori de fructe. Cam orice fructe si cam oricand, oricum, fructe sa fie. Da-s si mofturosi, in acelasi timp. Vizigotul, de-un par example, nu mananca struguri, zmeura, capsuni si prune decat daca sunt la vremea lor, preferabil de la ma-sa mare din gradina. Ca alea au gust. Restul nu au. Hai sa zic cu strugurii mai poate fi pacalit, dar macar sa fie la vremea lor. 
Acuma daca, spre marea mea bucurie, mi-a tinut figura si cu Ghemotoaka (bine, ca ea oricum a avut parte de o diversificare mult mai relaxata, si cand zic relaxat ma refer la nervii mei), am zis sa-i mai schimb registrul si sa-i dau si altceva decat mere, pere si banane. Ca sotie si mama responsabila (mai tineti minte, "ca sotie si mama responsabila recomand Protex" :)))))) m-am dus frumos in piata si am luat capsuni. In timp ce fii-mea solicita imperios "Paia-Maia-Paia-Maia-Maia-Maia-MAIAAAA!!!!", in traducere libera "sa vina para de pe taraba la mine ca va rup capu' cu dintii", am spalat cateva capsuni si i-am dat sa savureze, cum ii place ei, in drum spre parc. Shoc si groaza, a muscat o data, a scuipat de 3 ori, mi-a aruncat capsuna cat colo (banui ca ma tintea pe mine dar a ratat) si a reluat "Paia-Maia-Paia-Maia-Maia-Maia-MAIAAAA!!!!". Inclin sa-i dau dreptate lu tac-su caruia ii e teama si rusine sa se duca la piata cu ea .....

Asa ca am cumparat frumos 2 pere, i-am dat una din ele sa o vandalizeze la liber, si am plecat bombanind despre capsuni puse in cap si despre altii ar manca dar n-au (asta e reminiscenta din copilarie....). Inima mea simtitoare presimtea ca nici frac-su nu va agrea prea tare capsunicile mele. Amu dreptu-i ca am gustat si eu una si aroma era slaba spre lipsa......

Cand m-am intors din parc, Vizigotul m-a filat ca-s nervoasa asa ca a procedat cu diplomatie, adica a mancat un castronas cu capsuni, ba chiar a convins-o si pe sora-sa sa molfaie vreo 2, stergand constiincios si ce scuipa asta mica prin camera lui. Momente rare! A doua zi, insa, nu a mai considerat baiatu' oportun sa-si dea silinta, asa ca tot cu alea 2 mere 2 pere s-a delectat cand a dorit fructe. Ceea ce-mi lasa mie juma de kil de capsuni sfidatoare in frigider. Hmmmm....cand am gasit prin dulap si o cutie cu biscuiti bebelusesti de la Hipp de care nu se atinge nimeni, cu atat mai putin bebelusa, am purces la treaba: Tiramisu' de care sa poata manca toti am sa fac. 

Asa ca am adaptat reteta, ma rog, ce-a iesit nu e chiar un tiramisu, dar e o gustare-tiramisu-style tare buna si racoritoare din care ii pot da si Ghemotoacei. 
Pentru inceput, am frecat o cutie mica de mascarpone cu 1 lingura de zahar brun (data viitoare incerc cu pasta de curmale) si un plic de zahar vanilat, pana s-a topit zaharul. Domniile voastre puteti sa mixati sau sa blenderuiti, eu nu puteam, ca dormea nu spun cine. Si oricum doarme putin si repede, nu are nevoie de stimulente sa doarma si mai repede......
Cand crema de mascarpone a fost bine omogenizata si nu aluneca din castron daca-l rasturnam, am trecut la fructe. Am trecut capsunile (cam juma de kil erau)  prin sita (cum ziceam, de blender nici gand, ca se trezea miezu' pamantului) si la ingramadeala am facut acelasi lucru si cu un kiwi care zacea parasit in frigider. Sa-i scurtez suferinta. M-am gandit ca avand multa vitamina c kiwi va ajuta sucul de capsuni sa-si pastreze culoarea. Ceea ce s-a si intamplat, deja am impresia ca e ceva preparat cu suc de rosii cand ma uit la poza .... :)) 

Dupa care, am inceput sa tocmesc straturile in cani. Pentru cei mari am folosit canile din poza, pentru Ghemotoaka am folosit niste cutii de plastic cam de aceeasi dimensiune ca cel mai tare imi displace sa strang cioburi de pe podeaua bucatariei.....
Asadar am pus in fiecare recipient, urmatoarele: 2 linguri de biscuiti maruntiti, apoi 2 linguri de suc de capsuni, apoi 2 linguri de crema de mascarpone. Am presarat peste fiecare cate un varf de lingurita de karob si am reluat. Deasupra, fiindca nu mai aveam biscuiti Hipp, am adaugat cate 2-3 biscuti in forma de animale, de la...nu mai stiu, ceva cu L, in punga galbena. Aratau bine in prima faza, insa dupa cum se vede in poza s-au inmuiat si au aderat la sucul de capsuni de dedesupt. 

Le-am lasat la frigider peste noapte si azi le-am dat pe la nasul plozilor. Fiul a zis ca-i foarte bun si racoritor dar cat de curand sa-i fac un tiramisu ADEVARAT. Sau sa-l duc in Italia, ca si ala de acolo e gustos. Pe buneeee? Ghemotoaka a halit vreo 4-5 lingurite zdravene date de mine, inca 3-4 administrate de ea insasi si restul l-a intins pe blatul scaunului de masa de la Ikea. Arata foarte bine roz pe alb :))

Si....cam asta fuse, Boieri Dumneavoastra! Tiramisu adaptat. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...