FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 30 octombrie 2015

O pimpesă sumoasă !















Aaaa, cat am asteptat perioada asta! Sa vezi cum un copil invata sa vorbeasca, sa se exprime, este, poate, cea mai fascinanta perioada din cresterea copiilor. Alaturi, cum ziceam, de toate suprem de fascinantele momente cu care te confrunti clipa de clipa.

Imi place la nebunie perioada asta, a celor 2 ani teribili - care, fie vorba intre noi, la Ghemotoaka tine de pe la un an jumate si teama mi-e ca nu se termina prea curand. Imi place si o savurez cu frenezie tocmai fiindca e curata nebunie, si pentru ea si pentru noi. Facem (adica ea) crize de tantrum aproape zilnic si ne calmam (adica eu) cu respirat adanc si vorbit calm...uneori nu stiu daca pe ea o calmez cu vocea mea stupid de blajina sau pe mine.....

Acum ea e o Pimpesă sumoasă, nu fiindca ar fi mare fan al printeselor ci fiindca regele casei, in persoana lui tac-su, i-a zis ca e printesa. Daca a zis-o tati, trebuie sa fie o chestie, nu? Ca e sumoasa stie demult, oglinda din hol mai are putin si se toceste de atata sumusete. I-au rabufnit genele de feminista si nu accepta sa se imbrace decat in rochite iar prin casa imi taraie toate posetele care i-au picat in mana, insa e o printesa razboinica, in parc isi agita fustele in vant in timp ce vaneaza masinutele sau pistoalele baietilor. Si ce pasiune ar fi putut avea o personalitate ca ea, daca nu caiii? In timp ce majoritatea fetitelor strang in brate in drum spre parc cate o papusa sau macar un plus, a mea isi ia calul de plastic rosu in brate, il intreaba ”Țe vei, Puiule? Vei in pac?” si pornim.

Dar vorbitul...aaah, vorbitul cu guritele alea dulci care abia acum se muncesc sa pronunte cuvintele pe care in capsorul lor le stiu bine fiindca le aud de atata timp, dar nu ies, fir-ar ele sa fie, asa cum se aud la altii....Fii-mea are o chestie foarte dulce cand vrea sa spuna multe dar nu-si gaseste cuvintele, se opreste uitandu-se concentrata in gol si-si plescaie gurita de parca se pregateste sa savureze ceva....si...si-l incearca pe cuvand...si-l zice...si dupa aia se uita in ochii mei sperand ca am inteles...si-l mai zice o data, poate si mai gresit ca prima data si iar se uita la mine....AI INTELES????

A fost foarte tare perioada in care taia hartia cu fufufutza, papa cu fufufitza, se imbraca cu fufufuta....... Iar cand i-a aratat frac-su bufnita, aia a fost bufufutza. Iar papusa era pupupusha.

Dar cel mai fascinant, in aceasta perioada, este faptul ca ia ca atare orice ii spui. Ei n-au idee ce sunt alea sensuri figurative. Asa ca trebuie sa fim foarte atenti cum vorbim cu copiii la aceasta varsta. Saptamana trecuta ii dadeam sa manance si la un moment dat i-am atras atentia ca nu e bine sa vorbesti cu mancare in gura ca poti sa te ineci. Incerc sa evit argumentul ca nu e frumos (frumusetea tine de altceva la varsta asta) sau ca e rusine (despre rusine povestesc alta data, e cel mai putin valabil argument). Si fata mea ce face? Isi scuipa frumos mancarea in manuta si continua sa vorbeasca!!!!!!! Alegerea ei a fost logica si justificata, daca nu le pot face pe amandoua, aleg sa vorbesc, deci nu trebuie sa am mancare in gura.

Cand o bunica binevoitoare i-a atras atentia, desigur, in parc, ca daca se taraste pe jos e rusine, nu e voie, se murdareste si nu se mai joaca niciun copil cu ea, fata i-a explicat scurt ”e voie! Mă păl!” pentru ca ea stia ca hainele murdare se spala si cu asta basta.

Iar cand taica-su i-a zis sa treaca sus pe masuta de infasat ca s-o dezbrace pt baie, fata a luat-o ad literam si a inceput sa se urce singura pe masuta de am zis ca-mi sta inima....

Sa va detaliez cum a fost cand acelasi tatic i-a zis sa lase imediat cana cu apa jos si fata s-a executat? :))

De aceea mi se pare vital ca, in perioada asta, sa-i oferim justificari si argumente logice si corecte in orice discutie. Rusinea, nu-i frumosul si baubaul nu servesc la nimic. De fapt servesc, la speriatul si traumatizatul copilului.

Si-n final, o imagine de sezon: Domnu Gogu Mitologu! Cioplit de mine cu fii-mea, cu pretul re-decorarii bucatariei cu aschii si seminte portocalii.



Buhuhu!

3 comentarii:

  1. Sa va bucurati de momentele acestea , sa le notati! Multa sanatate familiei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa inteleg ca citesc ca un deja vu.... :)))))
    Ei , da : chiar este o pimpesa sumoasa si stie ea , fata voastra , unde e corasonu' lu' tata si cine e prajitoarea cea rea....:)))))))))
    Sa fie sanatoasa alaturi de familia ei de pimpesa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha...mi-aduc aminte cand povesteai de prajitoarea....Abia astept sa fiu si eu promovata in postul asta. Deja cand e tac-su acasa nu mai scapa din postul de suport viu pt pimpesa :))

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...