Sa nu ne mai speriem copiii - versiunea amuzanta

Seara, duminica seara, musafiri, prieteni, relaxare. Ghemotoaka incaltata in sandale topaia cat putea ea de tare pe parchet. Si putea din plin, simteam podeaua cum vibreaza sub canapeaua pe care stateam. Tati, grijuliu cu vecinii, incerca sa o determine sa nu mai faca asa ca deranjeaza. Fii-sa, desigur, fericita ca i-a gasit butonul, mai rau facea. Restul lumii, adica io, Vizigotul si mosafirii prezenti ne vedeam de ale noastre....

Moment in care tati deviaza grav de la conduita impusa si o ia pe aratura si ii explica fetii ca sub noi sta o baba dar, nainte sa apuce s-o zica si pe aia cu "urata, rea, face bau bau" sau ce i-o mai fi trecut prin cap, simte in spate privirea apriga a sotiei si o deviaza: adica o doamna in varsta, ca o bunicuta, care se culca devreme si nu trebuie sa o deranjam cand doarme ca dupa aceea se va simti rau. Mno, binisor a intors-o din condei..... Ba chiar, ca sa se asigure ca nu-l bestelesc prea tare, i-a explicat fetii ca respectiva doamna in varsta iubeste copiii.

Azi dimineata, pe cand derulam operatiunile de imbracat pentru iesit afara la copii, se aud ceva zgomote de la vecini. Fii-mea, ca un copil silitor care invata repede, se apuca sa-mi explice, oprindu-se, evident, din ce facea:
Joooooos, sta o duaaamnaaa, in vaaaasta.
Da, asa e.
O duaaamnaaa bonava cae se cuuuca deveme.
Da, asa e, se culca devreme si ar trebui sa nu o deranjam.
Daaaaa, nu facem pam-pam cu ghetele pe podea. Facem pam-pam la copii!
Asa e, Maia, facem pam-pam doar la copii, nu in casa.
...dupa care fata mea simte nevoia sa precizeze:
Pentu ca jos sta o doamna in vasta, ca o bunicuta, adica o baba!
Dupa care adauga, cu un aer linistitor:
O baba sumoasa, iubeste copiii!