FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 27 februarie 2016

Cheesecake



Nu faci si tu ceva cu branza aia de vaci, ca se strica?

Nu, nu e o discutie intre Pimpesele alea de sus. Aia in galben (Belle sa fie?) ar intreaba-o pe aia in albastru (Elsa? ) daca nu pune si ea mana sa faca ceva in casa, macar o data.... Nu, draga, sunt asa obosita, ar raspunde albastra....

Nu, nu e discutia lor. Asa m-a interpelat dulce consortul dupa ce am venit de la cumparaturi si, randuind el cu spor prin frigider, a constatat ca o caserola de 400 g cu numita branza de vaci, cumparata we trecut, tot de dumnealui, zace in parasire.

Si rumegand eu in cap ideea de a utiliza,de vreun fel, branza aia (care mai era si degresata), fara a avea, totusi, chef de  facut aluat, intins aluat si efectuat clasica placinta cu branza, care place doar la jumate din populatia apartamentului, mi-au cazut ochii pe o cutie de biscuiti Bel Vita Start de pe etajera. Pe care-i cumparasem pentru pus la pachetel, dar intre timp au cazut in dizgratie pentru ca "se sfarama prea tare, domle!". Aici ii dau dreptate, ca si Pimpesa cand are pofta de un "buscuite", reuseste sa umple toata casa de frimituri.

Asa ca am decis: cheesecake, frate! Cu coacere? Cu coacere, ca eu de gelatina nu ma mai ating cate zile oi avea, poate doar daca fac vreo facultate de bucatari plus una de chimie care sa ma convinga despre modul corect, f corect, de a folosi aceasta substanta, astfel incat sa nu se naruie edificiile culinare taman cand intra musafirii pe usa...

Dar sa nu divagam si sa nu ne lasam prada traumelor. Am decis deci sa fac Cheesecake, am facut. Cum am facut? A, pai mai intai am adormit Pimpesa. Si dupa aia m-am apucat de treaba.

Prima treaba (si o mare realizare, in acelasi timp) a fost cand am constatat ca nu gasesc tava aia rotunda cu fund detasabil. Mno, aia e, nu ne-om  lasa coplesiti. Asa ca am scos de prin funduri de dulapuri tavite individuale, de ceramica, 4 de un fel si 2 de un fel. Ma uit crucis la ele si-mi zic ca or fi de ajuns.

Acu hai sa o luam gospodareste si sa va zic ingredientele:
- biscuiti Bel Vita Start 8 pachetele a 50 g - adica 400 g in total, dar am zis sa stiti si Domniile voastre  cat are un pachetel din ala, eu m-am holbat 5 minute pe cutie pana a venit sotu si-a gasit.
- 100 g unt - cu OPTZECISIDOI LA  SUTA GRASIME, e bun, d'asta iti trebuie? am fost intrebata tendentios din public :)). N-am comentat, am confirmat ca da, sotu', e perfect, cum sa nu? :)))
- 2 linguri de unt de cocos
- 400 g branza de vaci - eu aveam degresata, nu cred ca e musai
- 2 iaurturi cu 2% grasime
- 3 oua
- 6 linguri de zahar brun - ar fi mers zahar praf, dar n-aveam, deci e bun si asta brun.
- miezul de la o pastaie de vanilie

De facut cica am facut-o clasic: biscuitii i-am maruntit in robot cu untul (cu optzecisidoilasuta) si untul de cocos, ambele topite un pic la microunde. S-au lasat cam greu biscutiii, ca dupa aia am vazut ca jumate din pachete erau cu fructe uscate, care generau si produceau niste aglomerari in vasul robotului, care nici el nu e asa un puternic de felul lui.

Dupa ce am cazut de acord ca sunt suficient de maruntit, ia de migaleste: am presat, desigur,cu o lingura de lemn si un pahar (mic) pesmetul astfel obtinut in vasele unse cu o lacrima de ulei de cocos. Migaloasa treaba. Foarte migaloasa. Nu a ajutat nici faptul ca jumatatea masculina a familiei veneau prin rotatie sa guste "doar un pic" din pesmetul de biscuiti si sa comenteze ca "foarte bun, poti sa-l lasi asa, la ce-l mai coci?"

Am rezistat eroic dorintei de a le turna materia prima in cap si mi-am vazut de treaba. Cand am terminat cu tencuit tavile, am dat drumul la cuptor sa fie incalzit cand am sa bag tavitele. Pe foc mediu.

Crema am facut-o simplu, am batut frumusel cu furculita branza, iaurtul, ouale, miezul pastaiei de vanilie, zaharul, pana a rezultat o chestiune omogena si cat de cat spumoasa. Dupa care am pus-o in tavile pregatite cu pesmetul pe fund si le-am dat la cuptor. La foc mediu.

Desigur, nu stiu sa va spun cat le-am tinut la cuptor, insa ca sa ma asigur ca nu le ard am pus sa curat niste sfecla rosie, ca sa-mi fac de lucru. Ca inca n-am reusit sa-i satur de salata de sfecla.

Le-am tinut la cuptor pana ce scobitoarea a iesit curata si aratau umflate si rotofeie ca-n poza de mai sus. Acum sunt in curs de racire, dar Vizigotul da ture pe aci ca motanul la smantana.

We frumos va doresc, Boieri Dumneavoastra!

2 comentarii:

  1. Neaparat trebuie sa mai incerc si eu varianta asta coapta. Si sa stii ca vasele de ramekin is numai bune :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E f buna, eu din cea la rece oricum nu fac. Bune vasele de ramekin, ce e drept, dar data viitoare tre sa ma tin de reteta sa pun biscuiti digestivi sa fie mai usor de lucrat cu ei.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...