Thassos ziua 4: Blue Velvet Beach, Theologos, Iris Gold, Tripiti Beach

Ne-am intors din insorita Grecie, Boieri Dumneavoastra, de miercurea trecuta. Pe drumul cunoscut, vama Grecia-Bulgaria pe la Makaza si apoi drumul prin Stara Zagora, cu o oprire intr-un crang de pini sa mancam (never ever sa nu faceti picknik in padure de pini, asta daca nu cumva va pasioneaza acupunctura in zonele posterioare), apoi Veliko Tarnovo, Ruse, si-acasa. 11 ore door-to-door, cu oprirea
de v-am zis (cam 45 minute), 20 min de asteptare in vama la Giurgiu (ca era un person important naintea noastra, pentru care s-a blocat nitel firul de asteptare) si inca o oprire pt necesitati fiziologice.

Cum ziceam, picknik pe paturica verde, sandvisuri si iaurt cu biscuiti si dulceata:

Si sa contiui povestea, mi-ar fi placut sa pot povesti zilnic insa n-am prea avut conexiune. Cele postate pana acum in direct din Grecia au fost parte de pe laptop, parte de pe telefon (cea mai mare parte), insa in Thassos nici conexiunea wi-fi si nici conexiunea mobila n-au mers prea grozav. Nu pot critica prea tare acest lucru atata vreme cat cred, cu tarie, ca in vacante ar trebui sa ne desprindem de internet, telefoane si alte probleme. Mie, cu 'osebire, anul asta nu mi-a iesit absolut deloc, dar fu bine si asa.

Sa va zic, deci, in contiuare, cum ne distraram. Si ziua 4 a fost  zi plina. Am bifat o plaja noua dimineata, cautand Agia Anna am dat peste Blue Velvet. O plaja mica, pietroasa si prafuita, la umbra de maslini, in prelungirea mai cunoscutei Psili Amos. La Blue Velvet se poate si campa, atat cu rulote cat si cu corturi. Sezlongurile sunt gratuite, singura conditie impusa de omul de la bar este sa va simtiti bine, poate atat de bine incat sa si comandati bauturi de la el. Mi-a placut asta. Are si wi fi, dar si suficient curaj incat sa-mi faca morala ca stau cu telefonul in mana si "work for business", cand de fapt ar trebui sa ma bucur de paradis. I-am replicat ca daca nu work, n-am bani sa platesc cocktailurile si-a ras copios, dupa care m-a lasat in pace :))).

"Plaja" in sine e cu pamant, musai sa purtati incaltari ca-s ceva tepi si spini cam agresivi. Intrarea in apa e stancoasa-pietroasa, iar musai incaltari ca-s arici de mare si pietre colturoase. Alfel plaja e racoroasa, cu cateva umbrele dar si cu pini si maslini ce fac umbra, plus umbrare de genul celui verde de se vede in poza. 

Sunt si mese cu banci, foarte confortabil daca planuiti un mic dejun sau o gustare. Noi am hranit copiii cu sandvisuri si le-am facut vant in apa, sa se holbeze la pesti si sa se distreze. 

Dupa ce s-au saturat de soare-apa-pesti-stanci-etc, ne-am re-adunat calabalacul in masini si la drum. Urmatoarea oprire, taverna Stelios, in Theologos. De la Psili Amos porniti catre Potos, intrati in oras si, la un moment dat, va sta in cale un indicator dreapta spre Theologos. 

Asta e un sat cu incarcatura istorica, a fost capitala insulei in vremuri de restriste si e inclus in patrimoniul UNESCO pentru casele cosntruite integral din piatra. Este, de asemenea, renumit pentru friptura de miel. La imbarcarea pe ferry boat, in Keramoti, veti primi cateva pliante, printre care si cel al unui celebru restaurant din Theologos, cel mai comercial si mai promovat. Are muzica live si petreceri animate insa....noi de 4 ani mergem la Stelios, o taverna de familie, proprietatea a 2 frati in jur de 455-60 ani (ii veti identifica usor dupa asemanarea izbitoare), unde servesc copiii si nepotii lor, pe care i-am vazut crescand de la an la an. Taverna e racoroasa datorita zidurilor din piatra, nu se aude niciun fel de muzica, iar atmosfera e pasnica si linistita. 

As adauga si ca toleranta pt copii mici e la cote inalte, cand am avut nevoie sa schimb Pimpesa, desi n-au dotari specifice la toalete, am fost invitata cu toata disponibilitatea posibila sa ma instalez pe ce scaune si mese doresc, pentru confortul copilului. 

Am ajuns, deci, la Stelios, si am facut pozele, ritualice de acuma, cu mielutii pusi la protap:

Nu e o poza foarte clara fiindca era o vitrina intre aparat si subiect, dar cred ca se intelege suficient. In asteptarea felurilor comandate (branza la gratar, salata de cruditati, sos de usturoi si miel la protap) am primit paine si masline din partea casei si vinul local, genul de vin de butuc, rosu si foarte rece. 

Cat am mai povestit si am terminat toate feliile de paine muiate in ulei de masline, si am mancat maslinele uscate oferite, a venit si vedeta: mielul. 

Acompaniat de salata de cruditati si sosul de usturoi dar, in special, stropit cu zeama de lamaie, a mers foarte, foarte bine. Vizigotul a mancat pe rupte carne pe spranceana, cu cartofi prajiti alaturi (vin din oficiu alaturi de miel), iar Pimpesa a cerut, desigur, cu voce miloaga, sa-i dam un os. Toata lumea a fost multumita, zic. :))

Dupa ce ne-am pus burta la cale, am purces la drum. Un drum scurt prin magazinele din zona, dupa miere de pin, de portocal si, deliciul deliciilor, miere cu smochine in ea. Printre picaturi, am mai admirat un peisaj, doua. 

Cum ziceam, pana si acoperisuri cu tigle din piatra:

Dupa care ne-am intors la masinile lasate in fata tavernei, am umplut sticlele cu apa rece ca gheata din cismeaua lu' Stelios (mare pomana isi face omul asta cu cismeaua montata pe zidul exterior al tavernei) si am pornit la drum.

Urmatoarea oprire, ladies rules, fabrica de bijuterii Iris Gold. Unde, fiindca suntem doamne rationale, ne-am limitat la a admira, fara osebire, toate exponatele, si ne-am cumparat numai obiecte din argint, si numai la preturi de bun simt. Fireste, sunt si bijuterii din aur care arata superb si costa pe masura, iar calitatea, nu ma indoiesc, este remarcabila. Personal, insa, consider ca nu e adecvat sa cheltui asemenea sume in vacanta, asa ca in fiecare an (caci da, e un must vizita asta in fiecare an) ma orientez la bijuterii din argint, inele sau bratari la 10-20 de eur bucata, mai curand ca o amintire decat ca o investitie. Si calitatea, trebuie sa o spun, este remarcabila, am inel si cercei purtati aproape zi de zi de 2 ani incoace care inca arata impecabil.

Ne-am oprit, asadar, la Iris Gold. Conform legilor lui Murphy, desigur, exact in ziua aia uitasem marsupiul in camera si exact in ziua aia Pimpesa dormea cand sa coboram din masini si sa intram in fabrica....am improvizat un sling dintr-o esarfa, cu riscul unor dureri atroce in umeri, si am purcees. Baba sufera la frumusete, nu?

Am admirat ce-am admirat, eu am cumparat un inel ales de sot si o pereche de cercei alesi de Vizigot, Pimpesa a primi un colier cu inimioara, desigur, roz, iar baietii, pentru prima oara in 5 ani de Thassos, si-au ales si ei ceva, cate o bratara combinatie de piele neagra si inox. Frumoase toate, incantati toti, mai ales Pimpesa care s-a jucat foarte fericita cu pliculetele decorative in care au fost ambalate bijuteriile. 

Acestea fiind spuse, a fost refuzata propunerea mea de a face o baie la Iris Gold, pe plaja asta superba 

pe motiv ca se coboara greu si nu-s umbrele (argument pe care o persoana cu alergie la lumina solara, la ora 16.00, in Grecia, intr-o zi de vara, nu-l poate combate), asa ca ne-am indesat iarasi in masini si am pus cap compas spre urmatoarea oprire: Tripiti Beach.

 O plaja cu nisip si putine pietre, doar pe partea cu digul sunt pietre si, implicit, posibilitati de vazut minunatii la snorkeling. Altfel destul de aglomerata pentru gustul meu, dat fiind ca e chiar acolo, pe plaja, un resort de 5 stele.

 Altfel apa clara, chiar daca nu foarte curata (mai pluteau pe ici pe colo ceva gunoaie, si nici plaja nu era chiar impecabila). Spre seara umbra se intinde dinspre dreapta gofului si devine chiar confortabil de balacit fara grija soarelui. Acela a fost momentul in care Pimpesa, pentru prima data constienta ca a plecat de acasa, a inceput sa prinda gustul distractiei si curajul balacelii si ne-a alergat pe toti de am cazut lati, nu are absolut nicio teama de apa, se duce pana ii ajunge apa in gura, se ineaca, scuipa, rade, si-o ia de la capat..... S-a balacit de numa si, desigur, in drum spre "casuta roz" a cazut lata.

Asta a fost ziua 4 cu 4 obiective atinse. 2 plaje noi si 2 locuri cunoscute din anii anteriori. Pentru ziua 5 va voi povesti despre noua plaja de suflet ce-am gasit-o. Pana acum plaja noastra de suflet era Agios Ioannis unde, din pacate, de anul trecut a inceput construirea unui complex de 4 sau 5 stele,  cu tot ce implica asta. Astfel ca s-a terminat cu plaja pietroasa si pustie umbrita de livada de maslini, cu umbrele de rachita, muzica rock in difuzoare, o cantina prapadita intr-o baraca si apa clara si adanca.
Maine, deci, despre Arsanas, o plaja la fel de salbatica, poate chiar mai greu accesibila.

Noapte linistita, Boieri Dumneavoastra!